+pui +de +rata

Ostropelul

E un fel de mâncărică
Ce-i făcută cu cărnică,
De găină, cocoşel,
Altă pasăre, sau miel,

Ba chiar şi de iepuroi,
Cu un sos şi usturoi.
Aş da şapte cetăţui
Pe un ostropel de pui.

Pentr-un ostropel de miel,
Eu aş da chiar un castel;
Pentru unul de fazan,
Slugă m-aş băga un an.

Pentr-un ostropel de raţă,
Mi-aş da două luni din viaţă.
Aş da tot din portofel,
Să mănânc un ostropel.

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (31 iulie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rima

Poezia fără rimă
E ca lumea fără climă,
Ca albina fără miere,
Ca o halbă fără bere.

Dacă are rimă proastă
E ca ziua cea nefastă,
Ca o salcie plăpândă,
Ca o rată cu dobândă.

Însă dacă rima-i fină
E ca becul cu lumină,
Ca un vin de calitate,
Ca shaorma cu de toate.

Când în coadă sună bine
Versurile sunt divine
Bucuria e cerească
Şi toţi vor să le citească.

poezie de Octavian Cocoş (25 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

temă cu turle catedralei

naşpa, zice
şi oftează, ce mişto am visat
se făcea un pui de găină cu cioc de raţă, părea
auriu
râdea

un om privea turlele catedralei
printre gratii
dădu să mai spună ceva… a uitat

fiecare
în patul lui – ca de spital
ne ferim să nu alegem acelaşi punct
din tavan, cică
e de rău

altul surâde prin somn, ori mi s-a părut
o uşă de fier undeva trântită răsună
vaiete, zgomote înăbuşite…
linişte

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea-i măsura

Este-întru totul adevărat că-i altfel, că-i straniu trupul meu,
Dar a mă-învinovăţi pe mine-înseamnă-a-l învinovăţi pe Dumnezeu;
Dacă-aş putea să mă creez eu însumi iarăşi, într-o formă nouă,
N-aş rata momentul de-a mă face plăcut, de bună seamă, vouă.

Iar dacă-aş putea cu braţele atinge polii lumiii
Sau strânge oceanul larg în palma mea întinsă,
Aş fi judecat după suflet, nu după forma humii;
Mintea-i măsura-n care-i fiinţa omului cuprinsă.

poezie de Joseph Merrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frontul antidepresiv

Frontul antidepresiv
are pantaloni cu tiv,
esenţială e lozinca,
chinga, chinga, trinca, trinca,
pe bulvarul Platon trece
un cadavru viu şi rece,
frate porc, zice o raţă,
nu te lua doar dupe faţă,
Hegel, uite cât de mic,
dară suie pe un cric,
că filosofia are
multe scule, macarale,
ce depinde doar de noi
este unul fără doi,
oile nu ştiu că iarba
ne dă lapte, unt şi carne,
cine şchioapătă e bine,
altul calcă pe ruine,
cine te ucide-i bun,
e ghiulea, tunar şi tun,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

îndopat

cu amfetamine de dimineaţă
pictez o raţă pe perete
urinez de-a dreptul pe mine
rod un creion care a desenat
un sân pârguit
scriu un rest de poem
după ce beau bere din urechea
unui porc, prieten de-al meu
ne tutuim şi
şi
îl servesc cu varză călită
într-o oală rudimentară
am refuzat să trăiesc abuziv
în coteţul lui
lui
nu-i pasă de metamphetamină
pentru că e porc şi trăieşte
alături de mine fără să fie
o problemă socială
cititorule, tu nu eşti îndopat

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

(diz)abilităţi

simte constant
că pierde câte ceva
niciodată nu verifică
– aşteaptă –
umplerea golului
prin autosugestie

! sonia!

ştie să se concentreze

uită mereu câte ceva
niciodată nu insistă
să conştientizeze ce anume
se roagă să-şi amintească
în timp util
înainte de miezul nopţii

!! sonia!!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mă mai gândesc!

Stau şi mă gîndesc,
Mă gîndesc ca pentru prima dată,
Prima dată şi ultima oară
Ce mi-au rămas în minte şi nu le pot scoate.

Un singur mesaj, mă făcuse să mă topesc,
Ca gheaţa în căldura focului.

Îmi lăsase arsuri pe întregul corp,
Arsuri care nici pînă în ziua de azi nu le pot lăsa,
Lăsa să plece cît mai departe,
Oriunde, oriunde pentru a le uita.

Să uit pentru totdeauna,
De tot ce a fost şi ce am făcut,
De fluturii din stomac
Cît şi de amintirile pe care le avut.

De ce scriu? Scriu pentru ca să scap
De ceea ce mă doare şi mă ţine strâns

[...] Citeşte tot

poezie de Raţă Carolina din A autorului (11 mai 2020)
Adăugat de Raţă Carolina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări întunecate

Cărări întunecate pe care le-om străbate,
Noi nu suntem făpturi obişnuite, frate,
Suntem nebunii veseli născuţi în iad, durere,
De-aceea scriem versuri, un sfat sau o părere,
Să râdă vesel bunul amic şi critic, tată,
Că el le ştie toate, împuşcă raţa moartă,
Noi, însetaţi de viaţă, sorbim din iazul morţii,
Iubim fantome, nimfe, jucăm de-a ostrogoţii.
Cunoaştem norii, zorii şi-am inventat tiparul,
Computerul ascultă ce şuieră ţiparul,
În ochi avem lumină, în piept un fel de inimi,
Aşa cum le cunoaşte vraciul din Capetown, Jimmy,
Spre seară mai venim să tamburim o leacă,
Iubito, vino iară, să vezi cât o să-ţi placă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna toate visele reînvie

Toamnă aură aurie, eşti azi şi mâine
Să mă-nconjori cu toată lumina ta,
Nu vreau să pleci de lângă mine,
Pentru că copacii iau forma şi mireasma ta.

Mă cuprinde nostalgia de mesteceni,
Când mă plimb cu tine pe lângă strugurii de vin.
Pe splendoarea de frunze roşii, în dans tu ai vrea să te legeni,
Ş-atunci tu te aprinzi cu un zâmbet sublim.

Dansezi apoi peste strugurii de soi,
Ca o zână a curcubeului din asfinţit,
Se văd uşor săltând a dragoste sânii tăi
Şi eu te privesc aşa la infinit.

Te-aud cântând frumos cu pletele sub soare,
O melodie ce iese acum din gura ta,
Tu eşti frumoasă din cap până-n picioare
Şi vreau să fiu cu tine, asta nu pot rata.

poezie de Eugenia Calancea (20 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!