+pui +de +rata

actor mare

Un actor mare este cineva care creează, pe du­rata unui film, a unei piese de teatru, a unui spectacol, un univers.

definiţie de Maia Morgenstern
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăbuş

Lăbuş sunt, un câine,
Viaţa mea este
O-ntreagă poveste
În care-am luptat
Pentru-o pâine.

Crescuţi cu iubire
De mama, noi fraţii
Cei albi sau pătaţii,
Mâncam sau dormeam
În neştire.

În trântă, în joacă,
La umbră, la soare,
În somn şi visare,
Lăsam ziua toată
Să treacă.

În curtea cea mare
Cu pui de găină

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Papucul păpuşii (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi răţoiul

Din pridvor până-n grădină
Hoarele şi-au spus discret
Că vreau astăzi pân-la cină
Să-şi aleagă un poet

S-au gătit de sărbătoare
Gâsca raţa şi găina
Tot ce-a fost cuvântătoare
În ograda cu pricina

Un curcan o bibilică
Un gâscan bătrân năuc
Şi găina cea pitică
Juriul l-au format sub nuc

Îar talentul să-şi arate
În concurs puteau doar doi
Hoarele ales-au toate
Pe cocoş şi pe răţoi

[...] Citeşte tot

fabulă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sociologul are datoria să studieze cauzele prin intermediul cărora este influenţat grupul, iar nu individul izolat, de el se ocupă psihologii. Dintre factorii de sinucidere la care se va raporta sunt aceia care îşi fac simţită acţiunea asupra ansamblului societăţii. Rata sinuciderii este podusul acestor factori.

Emile Durkheim în Sinuciderea (1897)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

păcat

Păcat înseamnă a rata drumul în viaţă, a eşua în idealuri, a eşua în a-ţi atinge ţinta.

definiţie de Neville Goddard
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt convins că dacă într-o instituţie rata schimbărilor interioare este mai mică decât rata schimbărilor exterioare, sfârşitul e aproape.

citat din Jack Welch
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonagenarul – Domnul profesor –

Inimos şi cu decenţă
Onorează prin prezenţă
Ne-a tot dăruit pe faţă

Părinteasca sa povaţă
Ăsta-i crez necontenit
Timpului său dăruit
Răbdător, cu voie bună
A slujit limba română.
Şansa de a-i asculta
Cuvânt blând, cu înţelepciune
Urmăreşte-o, n-o rata!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea lucrurilor simple, primordiale

Când disperările acestei lumi cresc în mine
şi mă trezesc noaptea la cel mai mic zgomot, temător
pentru ce-ar putea deveni viaţa mea şi-a copiilor, m-apropii
de locul unde-şi odihneşte frumuseţea raţa sălbatică, cobor

lângă firul apei acolo unde pescuieşte marele stârc.
Pătrund în pacea lucrurilor simple, primordiale,
care nu-şi taxează propriie vieţi anticipând necazurile viitoare.
Intru în realitatea apelor calme, a lucrurilor esenţiale.

Şi simt deasupra stelele zilei, stele care
deşi nu se văd, există. Mă odihnesc o vreme-n această
lume binecuvântată – şi-s liber ca un delfin în mare.

poezie de Wendel Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii Mariei

Măria-i o femeie de la ţară
Ce s-a ajuns, şi ştie-acum tot satul
C-o duce bine, chiar şi cu bărbatul,
De când şi-a tras în casă cârciumioară.

Dar simte, de o vreme,-o mare lipsă,
Că n-are şi ea un Merţan la scară,
Iar gândul ăsta parcă o omoară,
E-un nod în gât, e o apocalipsă.

Aşa nu se mai poate! C-o vecină,
O ia uşor-uşor să prindă rata,
Că, la oraş, deja, o-aşteaptă fata,
Cu banii pregătiţi, să ia maşină.

Salonu'- auto pare să-i ofere
Ce îşi dorea: ceva să strălucească;
Un tânăr vru să o ademenească
Spre un model vestit în cai putere.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liturghie...

O cruce-n cimitir vei fi,
Săpânţa sufletului tău
uita-va ce-a fost greu
Iar lut vei deveni, tu ştii.

Ce a contat cu-adevărat
e fum acum, ai cheltuit
din viaţă teatru-ai construit
şi n-ai iubit cât ai fi vrut, păcat.

Amar destinul vătuit
înneacă patima din tine,
îţi fierbe sângele din vine
gândind la timpul irosit.

N-ai învăţat că-n astă lume
ce scumpă-i clipa efemeră,
oftat de jale ai la butonieră
ce-a fost, pare balet de glume.

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!