+nu +mai +pune +la +suflet

Tutuneria

Eu nu sunt nimic.
Niciodată nu voi fi nimic.
Nu pot vrea să fiu nimic.
Asta fiind spus, port în mine
toate visele lumii.
Ferestre ale camerei mele,
ale camerei mele în furnicarul uman anonim
(şi de l-ar şti cineva, ce folos?),
unul printre atîtea milioane,
voi daţi spre-o stradă tainică
într-un continuu du-te - vino,
spre-o stradă inaccesibilă tuturor gîndurilor,
reală, imposibil de reală,
evidentă, incognoscibil de evidentă,
cu misterul ei
ascuns sub pietre şi fiinţe,
cu moartea punînd igrasie pe ziduri
şi-ncărunţindu-i pe oameni,
cu Destinul diriguitor a toate şi tot
pe drumul nimicului.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul V

— "De-ţi ard mai mult de flacăra iubirii
decât mă vezi tu-n lume jos, şi-n tine
ţi-am stins atât puterile privirii,

să nu te miri deloc, căci asta vine
din văz perfect, ce, după cât pricepe,
îşi mişcă paşii dup-aflatul bine.

În minte-ţi văd că-ncet-încet începe
lumina cea de veci a străluci,
ce,-abia ce-o vezi, etern amor concepe;

pe-al vostru-amor de-l poate rătăci
altce, el nu-i decât o slabă zare
simţită rău, care-a pornit de-aci.

Tu vreai să ştii de umple oarecare
alt bun atâta ştirbul jurământ
spre-a fi un suflet sigur de-achitare."

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zapis

Câte jalbe stau în suflet
cine oare le citeşte
când tot sângele-i un scâncet
taina cine-o desluşeşte?

Când se dumică privirea
şi sunt ţăndări în cuvânt
cin' ne face-orânduirea
între cruguri şi pământ?

Câţi judecători de pace
dau sentinţi de-mbrăţişare
bun comun cât să provoace
zâmbetul, de-naripare?

Clauză de confidenţă
mai primim pe termen lung
s-aibă dragostea fluenţă-n
cursul patimii-ndelung?

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pipăruş modern

A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi şezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări şi post,
El, zău! nu face lucru prost,
De-şi cată draga-i jupâneasă.
Dar vezi! Achim era-nsurat
Cu fata lui Mihai Terinte:
Femeie bună şi cuminte,
Cum alta nu găseşti în sat,
Şi oablă-n mers şi dreaptă-n stat
Şi rumenă, părea o fragă-
Rar om, să n-o găsească dragă!
Avea doi ochi de brebenei,
Să mori cercând viaţă-n ei;
Şi-avea obraz rotund, molatec;
Deci nu-i mirare, dragii mei,
Savinca da din ochi scântei
Şi-Achim era tot-tot jeratec.
Dar într-o zi – poznit itos!-

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul X

În fiul său privind cu-acea iubire
ce şi-unul şi-altu-a pururi o stârneşte,
puterea primă cea făr' de rostire

tot ce prin ochi şi minte ne roteşte
crea cu-atâta curs, că nu cutează
să nu-l admire-acel care-l priveşte.

Cu mine-n sus tu ochii-i îndreptează,
creştine,-acum spre cer, s-aflăm o parte
în care-un cerc cu-alt cerc se-ncrucişează;

şi-admir-acolo rostul sfintei arte
a maistrului ce-n ea găsi plăcere,
aşa că-n veci el ochii nu-i desparte.

Şi vezi de-aici piezişa lui cădere
de-a lungul său planete cum le mută
spre-a fi de ajutor oricui li-l cere.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri arse

când vom fi tot mai departe unul de celălalt
vom pune între noi cerul cu întrebări
partea mea va fi cât toate zilele
partea ta cât toate nopţile
la fiecare capăt
un anotimp diferit
şi fiecare îl va străbate pe jos
eu voi zidi o casă după soare
tu-ţi vei echilibra resursele
va fi greu
orice anotimp ars
ne va îmbogăţi cu alte întâmplări
până la momentul acela
când distanţele se vor topi
şi vom tăia din cerul prea mare
porţia noastră de suflet

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala încotro???

Nu pentru că nu am ce face
Îmi pun această întrebare,
Ci pentru că de-o vreme-ncoace
Simt c-am ajuns la disperare.
Cenuşăreasă este şcoala,
Aleşii n-o mai iau în seamă,
La masa plină cu bucate
Azi nimeni, nimeni n-o mai cheamă.
Cum poţi să fii atât de rău
Să faci din om o buruiană,
Doar dascălul cu harul său
Îi dă cea mai bogată hrană!
El are cheia fermecată,
Deschide pentru prunci o lume,
În floarea mică, delicată
Iubirea toată el o pune.
Discrerditaţi educatorii?
Destul cu-atâtea umilinţe,
Nu confundaţi cu infractorii
Făuritorii de conştiinţe!

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă (6 august 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai presus de orice, fii sincer cu tine însuţi, şi dacă nu poţi pune suflet, retrage-te.

citat din Hardy D. Jackson
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştepţi să-mi plec dorinţa...

aştepţi să-mi plec dorinţa înfăşurată-n vise
picioarelor ce umblă prin cercuri de mojici?
socoţi că veşnicia o cerem din culise
cu neputinţa-n viaţă de-a ne cunoaşte mici?

cu-acele triste feţe doreşti a mă susţine
când nu pricepi ce-i ăla un joc periculos?
dar să răspunzi cu patimi îţi pare că-i mai bine
decât să-mi vezi pivirea cum o aştern pe jos...

nu văd suflare-n ceruri nici existenţă-n moarte
să-ţi domolească vocea umplută cu venin
iar de te strânge gheara... arunc-o într-o parte
din suflet cu durerea ce-ndeamnă la suspin

se sting tăcute-n gânduri văpăi de redundanţă
atunci când acalmia ne pune în balanţă

sonet de Ionuţ Popa (1 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutire

[Exerciţiu de relaxare III]

Să te întinzi încet pe spate într-o barcă,
atunci când simţi că parcă mintea-ţi s-a-necat
şi că ar fi, de-ai strânge-o-n palme, udă leoarcă,
dar o poţi stoarce şi-o poţi pune la uscat.

Să te sărute geana soarelui în palmă,
când al tău braţ vrea să adoarmă-ngreunat
şi simţi a mării unduire tot mai calmă,
când de poveşti îţi este pieptul îngânat.

Să îţi vorbească numai liniştea pe buze,
atunci când zgomotul din tine-a devenit

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!