Serioase/triste despre doar te iubesc, pagina 6
Balada motanului
Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.
La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
să urlu a pustiu la lună.
Și-atuncea, șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.
De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu (11 august 1955)
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce pot să înțeleg, înțeleg doar din cauză că te iubesc.
citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, sfânt locaș
O, sfânt locaș de îndurare,
din nou la ieslea ta ne-alini.
Pământu-ntreg e-n sărbătoare...
Podoabe, cântece, lumini...
Se-aprind făclii... E masa plină.
Tradiția își face vad.
Încep colindători să vină.
Se strâng copiii lângă brad.
Petrece lumea... râde, cântă...
și toți un strai mai bun și-au pus.
E doar Crăciun, e noaptea sfântă!
Dar unde, unde e Isus?...
O, sfânt locaș de umilință,
când toți din tine-un basm își fac,
câți mai păstrează cu credință
mesajul Prucului sărac?
*
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori pentru domniță
Flori pentru domniță
La castelul dintre brazi, cel ce-i construit pe stâncă,
Pe sub cerul înstelat, luna-l luminează încă.
De-l privești din depărtare totul pare amorțit,
O bucată de poveste, numai bună de citit,
Dar dacă urmezi cărarea care duce la castel
Ai s-auzi, de te apropii, cum cântă un menestrel.
Și acum, ca altă dată, a venit din depărtare
S-o încânte pe domniță fiindcă azi e sărbătoare,
Mai ales că-i singurică și pentru că e ziua sa
Ce dar poate să îi facă? El, nimic, doar i-o cânta...
Până s-o trezi domnița și-o ieși iar la fereastră,
Menestrelu-și amintește cum plângea domnița noastră,
Fiindcă ani și ani la rând zmeul cel cu vocea groasă
Îi furase tinerețea și-o ținea închisă-n casă.
Și nu doar închisă-n casă, c-o-ncuiase în iatac
Și pentru a fi mai sigur, aruncase cheia-n lac!
Astfel, anii au trecut, dar privind pe o fereastră
Ea vorbea numai cu vântul și cu luna..., doamna noastră...
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia timpului
1. Palmele
Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit.
Sunt
bătături mai trainice pe ele.
Metalul ce durea la început
Le-a
întărit, topindu-li-se-n piele.
Ele îmi cer mai multă
încordare
Și cer gândirii proaspăt înțeles.
Cerința
lor e mult mai hotărâtă
Când fruntea grea mi-o sprijină
ades.
Încep să bag de seamă, în sfârșit,
Că multe
îmi rămân neînțelese,
Că-n orice fapt sunt adevăruri
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș din Primele iubiri (1956)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motive persane (fragmente)
Lângă-un fișic de ruble, la masa din dugheană
Stând astăzi cu zaraful, pornii să-l iscodesc:
Cum oare, murmurându-l în limba ei persană
Să-i spun frumoasei Lala gingașul "te iubesc"?
................................................................
Și mi-a răspuns zaraful prinzându-mă de haină:
În dragoste cuvântul e de prisos oricând,
În dragoste se tace sau se suspină-n taină
Vorbesc doar ochii mistuitor arzând.
................................................................
În dragoste sunt toate mireasmă si furtună
Treci beat de fericire, zaci de tristețe supt.
"Tu ești a mea" pot trainic doar brațele să spună
Ce și-au cuprins iubita și vălul i l-au rupt.
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu a dat și are; dar eu?
(Ioan 3,16)
Minunată-i și adâncă, Doamne, Sfânta Ta Scriptură!
Cât de plină e de taine și de sfântă-nvățătură!
Cât de minunat e Duhul pe care ni L-ai trimes
Să descuie-a' ei mistere, să ne dea nouă acces
La comoara cea ascunsă, la Domnul Isus Hristos,
Ca s-o facă pentru oameni de efect și de folos.
Cât de plin e fundul mării și-al oceanelor de ape,
Așa ne-nconjori Tu, Doamne, cu Isus prin Sfânta Carte.
Dar ce trist, să vezi mulțime printre noi atât de seci,
Ca și piatra care seacă-i de-o ții-n apă pentru veci.
Mai deunăzi-ntr-o seară, cugetam cu-amărăciune
La atâta bogăție, însă-n mine, goliciune.
Se-ntâmplă cumva atuncea să-mi răsune-n minte tare
Un verset pe care-i știe tot creștinu-n lumea mare.
E versetul care spune despre Dumnezeu din cer,
C-a iubit cu-atât-ardoare bieții oameni care pier,
"Că a dat...", suna în mintea-mi, tot mai clar și răspicat.
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 21
De muze n-am să mă mai las stârnit,
De frumusețea lor sulemenită,
Cu cerul însuși te-am împodobit
Orice fălos doar cu-n fălos repetă,
Cât să mă fi făcut să te compar
Cu astre, a lumii, a mărilor splendoare.
Cu prima floare-n an și tot ce-i rar,
Și poartă-n tiv telurica grandoare.
Dar fie să iubesc, să scriu ce simt,
Și să îmi creadă dragostea curată,
Cum crede mama puiul, strălucit,
Și-i pare că luceferii se-arată.
Mai spună alții, vorbe mari având,
Nu te mai laud, că doar nu te vând.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai Gherman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc pe cel care trăiește doar pentru a ști și care vrea să știe .
citat celebru din romanul Așa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râd foarte rar. Râd greu. Nu sunt un temperament depresiv și nici posacă nu sunt... Dar am plâns mult în viață numai pe ascuns. Nu sunt o fiinta ascunsă, dar nici expansivă. Nu sunt mizantroapă, dar nici nu iubesc oamenii cu frenezie și sufletul nu mi-l pun pe masă în fața nimănui. Sunt convinsă doar de necesitatea comunicării între oamenii ca de o etică obligatorie și nu preget să-i ajut pe alții
Ileana Vulpescu în Arta conversației
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!