Poezii despre despre ura, pagina 6
Ars poetica IV
Acum, în fine, când mai sunt spre nu mai sunt,
abia acum am dreptul să vă mint
și să vă spun despre cuvânt că e cuvânt
și ce presimt chiar simt.
Abia acum o să mă credeți
când sunt înspre nu sunt
că viața mea a fost mormânt
iar moartea mea o tinerețe.
Abia acum o să mă credeți
în fine când am reușit să mint.
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antrenare
La locul întâlnirii
Am așteptat
De un timp
Ore trec
Dezolant
Aceasta gândeam
Iar despre tine
Mi-am zis
Ca mă duci
Intr-o lume
Care ține mult
Ca într-o cameră cu cărți
Din tot ce se vorbeste
Pe atât se tot scrie
Si-m limba
Care o cunosc
Sunt multe teme
Cu știința versificării
Descrie tu
Când dezolant
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arderi
Ard orgolii reciproce
În spatele încercărilor
Ca o cascadă obsesivă
În pauza dintre nervi
Puneți ordine în gânduri
Să nu cazi nașpa
În vâltoare termenilor finali
I-ți curajul mai aproape
Ca să eviți nevoia stringentă
Asta-i problema de demult
Impusă obligatoriu
Până la proxima axiomă
Despre tentațiile
Cele mai stresante.
poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să cânt despre Atriz
Vreau să cânt despre Atrizi,
vreau să cânt despre Kadmos,
dar struna lirei mele
doar despre Amor sună.
Schimbat-am atunci strune,
schimbat-am chiar și lira
să cânt despre Hercule-n lupte:
Dar lira-mi iar povestea-i
de dragoste-ncepu.
Rămas deci bun, eroi!
Căci lira-mi, văd, nu cântă
Decât zeul iubirii.
Decât zeul iubirii.
poezie de Anacreon din Cele mai frumoase poeme de dragoste, traducere de Grete Tartler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mortua (v)est
Interfață anonimă
Un articol nesemnat
În carte stingheră
Cu paternitate incertă
Interpretat satiric
Descifrat ironic
Un caz natural
De făcătură iluzorie
Despre resemnare
Și despre anonimat
Cu accente confuze
Neașteptat de introvertit
Depășind plecările
Ireparabil și irepetabil
Părăsit în tăcere
Singur și sinistru.
poezie de David Boia (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, amurguri...
Oh, amurguri violete...
Vine
Iarna cu plânsori de piculine...
Peste parcul părăsit
Cad regrete
Si un negru croncănit...
Vesnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie...
Vânt de gheată s-a pornit,
Iar sub crengile schelete,
Hohot de smintit.
Nici o urmă despre tine,
-- Vine, nu vine...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu privire la tabloul lui delacroix : lupta lui iacob cu îngerul
Steaua era pe sfârșite,
stingerea sunase și ea,
cerurile deschise cântau.
Ce știau despre stingere
cerurile,
ce știau
de lacrimi amare?
Ce știe
Primăvara
de lăcrămioare?
Și fiind obligat
la spelunca din vale,
am spus cuvinte,
am spus injurii,
am cuvântat cuvântări
despre dezolare,
blasfemii, blasfemii,
despre femeia
Pierzare.
(...)
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem petrolifer
Vă voi vorbi despre oamenii petrolului
și despre sufletul lor negru și mai inflamabil decât petrolul.
Vă voi vorbi despre mine
fiindcă nimeni mai mult decât mine nu poate fi un om al petrolului
și sufletul meu negru și inflamabil
mă face să vă vorbesc vouă celorlalți oameni, cu toată brutalitatea.
Așa trebuie vorbit despre petrol: cu brutalitate.
(...)
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drum spre Laponia
Cât de lipsit de vlagă poate să fie adevărul
și ce lipsită de rude poate să fie speranța.
La capătul unei vieți, șoarecele știind totul despre șoareci
totuși moare ca un șoarece.
La capătul unei toamne,
știind totul despre sine
nemaiputându-se să se schimbe
lemnul adoarme ca să nu moară.
Cât de lipsită de voință poate să fie voința
dragostei de singur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
să nu-mi spui povești
cu inorogi și zâne
crescute din nisip
ador nisipul
și știu că are ochi să vadă
cu mult mai sus
de cornul inorogului
eu pun tot sufletul
ți-l pun în palmă
și te rog
să nu îmi povești
despre ape sărate
și ochi
ce cred că se scufundă
în bezna începutului
suntem atât de blânzi și buni
în ape tulburi
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!