+cirese +mai

Două vorbe

Cum să scrii adevărul pe note muzicale
Când creierul tău e plin de muşte şi ţânţari
Frici, rate la banca, intrigi şerpeşti, şeful zapciu
O picătură de cerneală care otrăveşte paharul cu apă
Prin care nu poţi să mai vezi florile de cireşe amare
Alergi spre nicăieri tăune fără cap
Grăbit la întâlniri de la care abia aştepţi să pleci
Ras, tuns, frezat, parfumat, impecabil
Într-un costum care nu-i al tău
Un nor de vorbe şi râsul isteric forţat
Schimonosirea fericirii mimate prost şi absurd
Te simţi rotiţă, roboţel, piesă de schimb
În corpul infernal al unui străin
O păpuşă prinsă-n aţe de mâini dibace
Eşti iute şi eficient dar nu te mişti deloc
Asta îţi contaminează fiecare celulă
Cum să-ţi crească muguri de trandafir din cap
Când tu eşti bolnav fără măcar să ştii
Nu poţi să zbori înaripat cu maşina ultramodernă
În urmă ta rămân potop de hârtii împrăştiate

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonierul unui vis

Purtai pieptănătura femeilor măritate
şi acea bentiţă de demnitate,
cu care te-am încoronat
anul trecut,
la sărbătoarea primelor cireşe...
Erai ca o plantă cu flori comestibile,
ades, te înfulecam, din creştet până
la rădăcină...
Iar tu, Arden, invocai ploaia
pretext pentru a mă invita în coliba
bunicului tău -
un adevărat Kraal, pe un pat de frunze,
în care-ţi plăcea să-ţi pudrez trupul
cu ama Ka -
pulberea aceea parfumată
al cărei secret numai noi – tu, eu, vrăjitoarea satului
şi cine ştie ce tată de clan zuluş,
din anturajele tale coloniale –
îl ştiam.
Am plâns bărbăteşte când ai plecat...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepământeano!

Mă doare inima, mi-ai spus,
cunoşti vreun leac ca să îmi treacă
s-alunge dincolo de-apus
să treacă de cărarea-mi seacă?
În care urlă lupii trişti
că nu-mi mai eşti, că nu exişti!

Mă doare sufletul, mi-ai spus,
să-l oblojeşti cumva, tu ştii
că a căzut, atunci, răpus
sleit de-atâtea mărturii?
Pe care le-am făcut uitate,
crezând, că voi scăpa de toate!

Mă doare viaţa şi mi-e greu,
nu recunosc, deşi o ştiu,
plecarea ta o văd mereu
ca pe-un oracol în pustiu,
în care steaua unui Mag
m-a rânduit, să-mi fie drag...

[...] Citeşte tot

poezie de Lusiana Drăguşin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi vine o zi

când fiecare dintre cunoscuţi are un prieten
convins că poveştile unesc oamenii
cu o singură condiţie
să fie
adevărate
când se înmulţesc bogăţiile se înmulţesc şi cei care
le mănâncă

iubirea zdrobeşte cireşe în pavilionul urechii
sunetele ating înălţimi anormale
nu că mi-ar fi teamă de ceea ce ar putea să-mi facă
îmi este totuna dacă pică din cer sau din turla bisericii
după un timp oricum voi alege să plec

stelele îmi arată direcţia opusă mereu
din copilărie
mă înspăimânta acel sfert de veac
pe care simţeam că nu-l voi mai trăi niciodată
singur

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blatul

12 ouă... e cam mult
(e reţetă de demult)
Tot atâtea linguri nucă
E-o reţetă mai caducă
Nuca să fie pisată
La robot, sau chiar la daltă.
Şi 8 linguri de făină
Albă şi să fie fină,
4 linguri de pesmet
Din acela mai cochet.
Zahăr bineînţeles
Cât mai fin şi mai ales
12 linguri pline ochi
Să nu-i fie de deochi.
Ca să crească blatul mare
Pe lângă un praf de sare
Un pachet de amoniac
Să-i fie, nucii de leac.
Stins în zeamă de lămâie
Prea solid să nu rămâie.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai linişte

Ea se numea Miri
Mihai îi spunea aşa, în fiecare scrisoare,
plănuia să îi fie mireasă,
se gândea, serios,
naibii,
de ce, naibii, îi lipseşte verigheta aceea,
e aur prea verde, e miros de pădure,

poate nimic nu contează în această lume dezechilibrată
în fapt, îţi iei
tatăl
îţi aşază baticul pe cap
devii dintr-odată femeie, te duci înspre lanuri cu maci
să uiţi de dragoste, că există,
dumnezeu este lanul cu maci, şi îngerii pleacă,
se face linişte este linişte în lanul de veci
un clopot ascultă
cum macul se leagănă
cine culege pe cine? femeia? sau roşul din floare culege?
se leagănă

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru Ylo

Basmul tău, cu elefantul, şi cu apa lui cu noroi,
ciudăţenia lui molcomă,
este deja
într-o carte, cu multe desene scrijelite cu mâna stângă
şi cu sunete de pian printre slove
copiii sigur vor bate din palme
şi vor gânguri
cu stele deasupra
pentru că basmul tău este nemuritor
iar elefantul
un animal pe placul copiilor
dacă eu spun totul, acum,
în noroi, acoperit pe jumătate de mâl,
elefantul este foarte sătul, este şi flămând,
este doar o tipologie a coşmarurilor tale nevinovate,
ori poate elefantul tău nici nu există
nici măcar ca idee,
ci a coborât, pântecos, dintr-o fotografie,
poate eşti tu,
sau nu,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!