sunt vagabondul vietii mele

Noaptea are o mie de ochi

Noaptea are o mie de felinare
Iar zilei unul e de-ajuns;
Şi totuşi lumina lumii moare
Odată soarele apus.

Mintea are o mie de felinare,
Inimii unul e de-ajuns;
Şi totuşi lumina vieţii moare
Dacă iubirea a apus.

poezie de Francis William Bourdillon din Printre flori, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România sunt mai multe cartele SIM active decât populaţia ţării

Sunt milioane de motive
Să nu mai fim acum apatici,
Avem cartele SIM active
Şi iată că suntem SIMpatici!

epigramă de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marsha: Unde sunt copiii? Vreau să-ţi cunosc copiii. Sau mai bine zic, copiii lui? Pentru că, să ştii, nu sunt trup din trupul tău.
Fran: De aceea acest trup poate purta încă bikini.

replici din filmul serial Dădaca
Adăugat de Alexandra Bleoancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irmy: M-am culcat cu cineva pentru ăştia. Sunt o curvă?
Kleinmann (despre bani): Ăştia?
Irmy: S-a întâmplat o singură dată. Sunt o curvă?
Kleinmann: Ei, nu, doar dacă te iei după definiţia din dicţionar.

replici din filmul artistic Umbre şi ceaţă, scenariu de Woody Allen (5 decembrie 1991)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să ne facem spaimă şi inimă rea degeaba? La noi nu e nici mai multă nici mai puţină stricăciune decât în alte părţi ale lumii, şi nici chiar nu s-ar putea altfel. Calităţile şi defectele omeneşti sunt pretutindeni aceleaşi; oamenii sunt peste tot oameni.

începutul de la scrisoare către Alexandru Vlahuţă de Ion Luca Caragiale (19 martie 1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Wilson: Ştii de ce oamenii se poartă frumos unii cu alţii?
Dr. House: Oh, da, o ştiu pe asta. Pentru că oamenii sunt buni, decenţi şi le pasă. Ori asta, ori sunt laşi. Dacă mă port urât cu tine, o să te porţi şi tu urât cu mine. Distrugere reciproc garantată.

replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: Crezi că nu pot? Exterminare în masă cu nişte beţe ascuţite? Cu scobitorile mele uriaşe? Ho, ho, ho! Găsesc eu o soluţie! Sporim noi randamentul morţii! Ciclon B, o reacţie de fisiune. Hidrogen. Puţin uraniu. Îi omor pe toţi în prima noapte cu lună plină. Mai puţin bucătarul. He, he, he! Tangenta la nouăzeci de grade nu există. Înţelegi, Faustina? Dacă tangenta dispare la asemenea unghiuri sublime, poate să dispară şi un popor. Atâtea popoare s-au pierdut în ceaţa trecutului. Un popor nu înseamnă nimic, Faustina, în comparaţie cu o funcţie trigonometrică.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troy (încet, meticulos): Femeie... Fac şi eu tot ce pot. Mă întorc acasă vinerea. Aduc un sac de cartofi şi o oală cu untură. Aliniaţi-vă cu toţii lângă uşă cu mâinile întinse. Vă ofer scamele din buzunare mele. Vă dăruiesc sudoare şi sânge. Lacrimi nu mai am. Le-am cheltuit pe toate. Mă trezesc luni dimineaţa... şi găsesc gustarea pe masă. Ies. Îmi văd de treabă. Dibui forţa de a rezista până vineri. (Pauză) Asta e tot ce am, Rose. Asta e tot ce pot oferi. Altceva nu mai am.

replică din Garduri, Actul I, Scena 3, scenariu de August Wilson (1983)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani

Iată, anul e pe ducă,
Mulţumiri vă aduc vouă,
Noul an să vă aducă,
Chiar de ninge sau e rouă,

Bucurii şi fericire,
Multă, multă sănătate,
Ca un glob în strălucire,
Aş vrea să le-aveţi pe toate!

Mulţumesc, mi-aţi fost alături
V-am simţit mereu aproape,
Când citi-m-aţi printre posturi,
Voia bună nu mă-ncape.

Versurile mele, toate,
Vi le-am dat cu bucurie
Şi cu-n strop de suflet, poate,
Să le fie mărturie.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeam singurătatea

Mereu visam la mare, voind să dau uitării
Durerea mea păgână şi sfântul ideal,
Dar m-a cuprins durerea singurătăţii mării,
Tristeţea ei măreaţă de verde şi opal...

Ce falnic se frământă ca dorurile mele,
Cu furia cumplită a vântului turbat,
Ca şi copilăria cu cerul ei de stele
Şi viscolul acela de dor nevinovat...

Zadarnic plânge visul, credinţa şi dreptatea
Că-n inima zdrobită găsesc un înţeles;
Eu voi iubi statornic, nedemn singurătatea,
Că doar a ei durere mă prinde cât mai des...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!