esti slaba de

Arta

... singurătatea e o artă pură
(în doi e artă absolută)
singurătatea e o artă dură
singurătatea oarbă, surdă, mută

singurătatea-i stare disonantă
singurătatea-i stare cognitivă
singurătatea-i ultima variantă
refugiu ultim, defensivă

dar uneori eşti disonanţă cognitivă
dar rareori eşti pânză albă-n zare
singurătate-pasăre captivă
singurătate- sentiment ce doare...

poezie de Iurie Osoianu (20 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântează-mă! nu pentru că eu sunt bun, ci pentru că Tu eşti bun. Binecuvântează-mă! nu pentru că merit binecuvântarea Ta, ci pentru că este în natura Ta să binecuvântezi. Pentru că nu poţi face altfel. Vin la Tine nu în virtutea a ceea ce sunt. Pentru că nu îmi datorezi nimic. Vin la Tine în virtutea a ceea ce eşti Tu.

Larry Crabb în Vise năruite
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul "normal" continuă să se schimbe pe măsură ce devii mai educat şi înveţi lucruri noi. Dacă ai afla că toţi criminalii sunt creaţi de societate nu ai mai vrea să-i bagi în puşcărie. Ai corecta acea parte a societăţii care produce criminali. Ce este un "criminal"? Păi, pe vremuri, ei au spus că un criminal este o persoană care a luat ceva ce deţii tu fără permisiunea ta. Vrei să ştii care este noua definiţie a unui criminal? Cineva care a fost prins. Gândeşte-te la asta. Este mai apropiată de adevăr nu? Aşa că, dacă faci lucruri criminale şi nu eşti niciodată prins tu nu eşti niciodată un criminal. Aşa că toată ideea de criminal este un rahat pentru că toţi politicienii sunt criminali. Toţi soldaţii ucid. Ei nu sunt numiţi criminali. Ei sunt numiţi apărătorii ţării. Când am furat pământul indienilor am fost criminali. Am omorât o grămadă de indieni. Dar nu am fost consideraţi criminali pentru că ceea ce zice naţiunea că eşti aia eşti.

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi în eternitate

Cu tine soarta mi-a zâmbit,
în primăveri la rând am înflorit;
de mă trezesc din vis plângând,
eşti floarea albă a fiecărui gând.

Plesneşte verdele-n zăvoi,
potecile miros suav a ploi;
la moara veche valuri clipocesc,
iubeşte-mă aşa cum te iubesc!

În păr mi-a nins cu puf şi stele,
eşti raza caldă-a visurilor mele
ce tainic faţa mi-o-mpresoară
şi gura-mi este ca o azimioară.

poezie de Lusiana Drăguşin (25 martie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumile virtuale îţi poţi organiza viaţa cum îţi place, eşti la adăpost. Facebook şi Twitter sunt lumi compensatorii, aş spune. Sunt vise cu ochii deschişi. Sunt lumi în care ai sute de prieteni, ceea ce nu se întâmplă în viaţă, ai impresia că eşti cetăţean al universului fiindcă poţi coresponda cu inşi din toată lumea, dar de fapt sunt lumi înşelătoare, sunt nişte frumoase autoamăgiri.

Mircea Cărtărescu în revista "The ONE"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa tu te întorci întotdeauna

Adierea zorilor, uşoară,
respiră cu gura ta
la capătul străzilor goale.

Lumină gri, ochii tăi sunt
stropii gingaşi ai zorilor
deasupra dealurilor întunecate.

Paşii şi răsuflarea ta,
asemeni vântului în zori,
aburesc casele.

Pietrele, umerii oraşului,
degajă aburi –
tu eşti viaţă, trezire din somn.

Stea pierdută
în lumina zorilor,
susurul zefirului,
cădură, respiraţie –

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râvnit popas

De unde vii, mărită Poezie?
Din ce fel de părinţi ai fost zidită?
Râvnit popas, sfinţită-mpărăţie
E casa ta, în aur poleită!

Să-ţi fie codru' verde vrednic tată?
În pântecele mării-ai fost crescută?
Eşti dar de viaţă, pruncă alintată,
Avere-mi eşti, durere înnăscută!

Ţi-e frate vântul, ploaia ţi-este soră?
Mestecenii, vecini de viţă-aleasă?
În chip de-mbietoare auroră,
Clădeşte sufletului nostru, casă!

poezie de Valeria Merca (ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere de mamă

Ziua pleacă, noaptea vine
Dorul greu tiptil revine,
Mă aşez oftând la masă,
Gânduri negre nu mă lasă.
Doamne, cu ce Ţi-am greşit,
De-am ajuns un om sfârşit?
De ce pruncii mi-au plecat
Spre un ţărm îndepărtat?
Sufletul mă doare-ntr-una
Şi-n trăiri bate furtuna.
Nu mai ştiu de ei nimic,
Doar la cer, ochii-mi ridic,
Rugi şoptesc şi mă închin
Să-i fereşti de rău şi chin.
Puii mamei, dragi feciori,
Când vă strig mă trec fiori,
Cât aş vrea să vă mângâi,
Să vă pup, să vă răzgâi,
Cum făceam odinioară
Fără lacrimi şi povară.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui oarecare...

Ce ştiu, nu vreau să ţin secret,
Să-mi laşi în pace demonia,
Căci tu eşti cel mai prost schelet
Din România!
Greu să ţii pasu-n română,
Să-mi înţelegi tu poezia,
Văd ca tu te ţii de mână,
Doar cu prostia!
În capul tău anaerob
Ţi-e mintea sexi-ntr-o manie,
Şi la cultură te aprob,
Prezinţi fobie!
Tu n-ai de lucru când vorbeşti,
Mai bine lasă-mă-n beţie,
Şi te mai rog să mă scuteşti
De curtoazie.
Ce mutră faci căzută-n vid
Uimit când afli de la mine,
Eşti un pseudohominid,
Eşti o ruşine!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 septembrie 2007)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de nufăr

Mândra mea de altădată,
Visul meu te-aduce iar!
Să-nşirăm pe-un fir de aur
Boabe de mărgăritar!

Vino-acum ca altădată,
Vino-n braţe să te strâng.
Să-ţi sărut guriţa dulce,
Să suspin, să râd, să plâng!

Şi să vii cu aceleaşi doruri,
Fiindcă ochii-ţi nu mă mint
Cum, pe vremuri, mă minţiră
Lacrimile de argint!

Eşti atât de frumoasă,
Şi atât de dragă-mi eşti!
Flori de nufăr porţi în plete
Ca o zână din poveşti!

cântec, muzica de Ionel Băjescu-Oardă, versuri de Ionel Băjescu-Oardă (1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!