charles baudelaire

Dacă îţi doreşti să ai parte de iubire, află că singura modalitate de a obţine iubirea constă în a o oferi. Cu cât vei oferi mai multă iubire, cu atât mai mare va fi iubirea de care vei avea parte. Singura modalitate de a oferi iubirea constă în a te umple până la refuz cu vibraţia ei, până când ajungi să devii precum un magnet.

citat din Charles F. Haanel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua aceea a fost o zi de neuitat pentru mine, căci a adus mari schimbări în sufletul meu. Dar aşa se întâmplă în viaţa oricărui om. Închipuiţi-vă că o anumită zi n-ar fi existat şi gândiţi-vă ce deosebit ar fi fost drumul vieţii voastre. Voi, care citiţi rândurile acestea, opriţi-vă o clipă şi gândiţi-vă la lanţul lung de fier sau de aur, de spini sau de flori care nu v-ar fi legat niciodată dacă prima verigă nu ar fi fost făurită în ziua aceea neuitată...

Charles Dickens în Marile speranţe, IX
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluralul feminin

Mă copleşesc iubiri pierdute-n zare,
Mă înspăimântă cele oferite.
Ieşiţi voi, frunze noi, înmugurite.
Vă voi plăti acum, nunţi necesare.

Zăpada cade, veşnică ninsoare.
Întârziate ierni, şi reci, sleite,
Priviri de-amici. Cum pot să nu palpite?
Şi-o anevoie de urcat cărare.

Amoruri noi, amoruri depăşite,
Amestecându-vă prea mult în gând
Şi-n discordanţele eoliene.

Ci vino, primăvară, vino, vânt,
Să mături cu răsuri nechibzuite,
Din piept, amorurile imperene.

poezie clasică de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe umerii femeilor apasă civilizaţia; era aşadar firesc ca femeile să o atace. Ce viaţă duc ele astăzi? Ele nu trăiesc decât din privaţiuni, chiar şi în industrie, unde bărbatul a acaparat până şi măruntele ocupaţii din croitorie, în timp ce se pot vedea femei chinuindu-se cu muncile grele ale câmpului. Nu este oare scandalos să vezi atleţi de treizeci de ani ghemuiţi în faţa unui birou şi plimbând cu braţe păroase o ceaşcă de cafea, ca şi când ar lipsi femeile şi copiii pentru a se ocupa de măruntele ocupaţii ale biroului şi gospodăriei?

Charles Fourier în Critica civilizaţiei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era cea mai bună dintre vremuri, era cea mai rea dintre vremuri, era timpul raţiunii, era timpul prostiei, era epoca credinţei, era epoca incredulităţii, era anotimpul Luminii, era anotimpul Întunericului, era primăvara speranţei, era iarna disperării, aveam totul înainte, nu aveam nimic înainte, mergeam cu toţii în rai, ne comportam exact invers - pe scurt, perioada semăna atât de mult cu prezentul, încât unele dintre cele mai gălăgioase personalităţi insistau că trebuia să fie receptată, bine sau rău, numai la gradul de comparaţie superlativ.

Charles Dickens în Poveste despre două oraşe
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesupunere

Cazanier să fiu, cuminte,
Virtute-n fapte, în cuvinte...
Mai bine-otravă, ţine minte!

Nu vreau să ştiu de boli şi pace!
Sunt încă mândru, n-am ce face,
Şi cântul tânăr mult îmi place.

Aud şi apele ce curg
Şi urletul furtunii, surd.
E arta lungă, timpul scurt.

Păcate am, v-o spun pe şleau.
Vin proaspăt vreau, şi fete vreau,
În limbi de foc mi-e drag să stau.

Doar ni se nasc băieţi şi fete
Şi cântece, să ne îmbete!
Şi-n moarte, vinul ne desfete!

poezie de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragi de-o sfoară, mişti păpuşa

oricine trebuie să-nţeleagă
că totul îi poate dispărea într-o
clipă:
pisica, femeia, slujba,
o roată din faţă,
patul, pereţii, camera,
tot ce-a clădit în jurul lui
e clădit pe nisip-
şi orice cauză,
indiferent cât de îndepărtată:
moartea unui copil în Hong Kong
sau un viscol în Omaha...
te poate distruge.
toate porţelanurile tale
zob pe podea în bucătărie,
şi femeia intră şi te găseşte
beat în mijlocul dezastrului:
o, Doamne, ce-i cu tine?
şi-i răspunzi: nu ştiu,
nu ştiu...

poezie clasică de Charles Bukowski din Dragostea e un câine venit din iad (2007), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudinea este mult mai importantă decât trecutul, decât educaţia, decât banii, circumstanţele, eşecurile sau succesele, decât ce cred oamenii despre noi, sau spun, sau fac. Este mult mai importantă decât înfăţişarea, înzestrarea, sau talentul. Ea poate face o prietenie... o biserică... o casă. Ea poate întemeia o religie, şi Îl poate chema pe Dumnezeu să vină în sufletul nostru. Minunat este că avem în fiecare zi o şansă în ce priveşte atitudinea pe care o vom adopta în acea zi.

citat din Charles Swindoll
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânjeam după femei în mod constant, cu cât erau de calitate mai proastă, cu atât mai bine. Şi totuşi, femeile – femeile adevărate – mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă, îţi doreau sufletul, iar eu voiam să păstrez ce mai rămăsese din al meu. Tânjeam, mai ales, după prostituate, femei de joasă speţă, pentru că erau ucigătoare şi din topor, nu aveau nici o pretenţie. Nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuşi, în acelaşi timp, tânjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda preţului exorbitant. Oricum ar fi fost, eram pierdut.

Charles Bukowski în Femei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată un lucru minunat la care să ne gândim, că fiecare fiinţă umană e construită în aşa fel încât să reprezinte acel secret şi mister profund pentru oricare alta. Iată un gând solemn, când intru noaptea într-un oraş mare, că fiecare din casele strânse laolaltă în întuneric are în ea propriul secret; că fiecare cameră din ele are în ea propriul secret; că fiecare inimă care bate în sutele de miile de piepturi de acolo este, în câteva din închipuirile sale, un secret pentru inima cea mai apropiată de ea!

Charles Dickens în Poveste despre două oraşe
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!