amintiri dintr-o calatorie

Călătorie în interior

În călătoria cea lungă în sinele tău
Sunt multe ocolişuri, locuri sălbatice, uitate şi nemarcate,
Unde şisturile alunecă primejdios
Şi roţile din spate aproape-atârnă deasupra prăpastiei
În momentul schimbării de direcţie, a punctului de pivotare.

Îmbrăţişaţi-vă strâns, feriţi-vă de pietrele care cad.
Găuri spărgând drumurile, măguri bătute de vânt, canioane,
Pâraie umflate vara de aversele care se năpustesc peste văile înguste.
Trestii aplecate de rafalele vântului şi-ale ploii,
Cenuşii din cauza iernilor lungi, cu tulpinile arse de verile târzii.

Sau poteca îngustându-se,
Şerpuind în sus spre şuvoaiele cu pietre ascuţite,
Arinul şi mesteacănul de munte,
Mlaştina vie a nisipurilor mişcătoare,
Drumul închis în cele din urmă de-un molid prăbuşit,
Hăţişurile întunecându-se,
Viroagele urâte.

poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evocare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

Mi-e trupul sarpe rupt in doua
de legea Ta: si-a zvircolit
chemarea pina-a asfintit
durerea a-mpletit cu roua

coroana de-nrosiri si spini
pe fruntea rugii mele noua
c-un singur trup si lacrimi doua
Imi creste, sumbru, din ruini

un epitaf de amintiri
- rugina vrerilor de noapte
pierdute-n sure prafuiri

ca inchinarea unei toamne
-Sa strig in lespede de soapte
c-am inviat in Tine, Doamne?

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieşită dintr-o peşteră, cu un silex în gheară, bestia în două picioare aşteaptă, gravă, să-i cadă prada. Aceeaşi atenţie crudă o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru.

citat clasic din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multivers

Într-una dintre lumile în care trăiesc, te iubesc,
În alta, dintr-un univers separat, te-am uitat,
În una din trecut, nici nu te-am cunoscut,
În toate celelalte, mă raportez la alte
Şi alte iubiri, amăgiri, amintiri...

Fiecare poezie e un multivers
Din care multe versuri s-au tăiat şi s-au şters.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba-oarba cu pasărea Phoenix

ţi-am trimis-o pe card

te rog ţine-o strâns la subţioară
în virtuala vecinătate a tresăririlor tale
şi ai grijă cum o presari
prin mall-uri scânteietoare
prin târguri şi oboare
ca să mă poţi găsi mai uşor
jucând baba-oarba cu pasărea Phoenix
ce-mi cloceşte o inimă nouă
dintr-o piatră de onix

poezie de Laurenţiu Belizan (22 mai 2008)
Adăugat de Laurenţiu Belizan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer de nisip

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul, iubito, paşii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aştern pe nisip
castele de sare

te îmbrăţişez cu un oftat îndelung
îmi rămân scoicile în palme
le sărut şi îţi sorb glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic îmi înfăşoară sufletul vierme
păianjenul timp

cu ochii ciobiţi de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune Soarele străin de tot ce-a trecut
îmi întind degetele uriaşe şi-l trag de urechi
zile liliputane

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul, iubito, paşii mi se pierd
pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare, pe Calea Lactee

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

După atâta călătorie cosmică, e normal să ai sufletul istovit. Dar nu înţeleg de ce era necesar să încaleci pe [...] | Citeşte tot comentariul

Deoarece derivăm plăcerea comică în genere dintr-o comparaţie ne revine sarcina să cercetăm însuşi comicul de comparaţie, care de asemenea este un mijloc al ridiculizării. Vom spori interesul pentru această analiză dacă ne amintim că nici în cazul comparaţiei nu am putut întotdeauna decide cu ajutorul intuiţiei dacă anumite producţii psihice trebuie numite spirituale sau comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranta in iubire

Speranta e tot ce a ramas
Dintr-o dragoste pierduta
Atunci cand a uitat de tine
Persoana mult iubita.

Ramai cu sufletu pustiu
Si inima ti-e franta
Continuand sa crezi mereu
Ca dragostea e sfanta.

Cand e furtuna-n viata ta
Si nori negri vezi mereu
Sa-ti amintesti ca dupa ploaie
Mereu apare-un curcubeu.

poezie de Marius Vintilă
Adăugat de Marius Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progresia Sfintei Treimi

Când nu mai am inspiraţie să scriu,
Ce-ar mai fi de zis?
Mă gândesc la ce nu s-a mai gândit nimeni.
De pildă, când a zis Dumnezeu să fie lumină,
Lumina s-a făcut singură.
Ce, te gândeai c-a scăpărat El?!
I-a lăsat omului să descopere scânteia
În sine.
De fapt, cred că la început
Lumina era dintr-o bucată,
Clară ca bună ziua,
Fără foc întrânsa. Numai pentru ochi;
Reglată bine, tot, treabă, rost...
Curată.
Până a intrat în cârdăşie cu focul
Şi-a-nceput să ardă, ştiu fetele cum e...
Mă mai gândesc la faptul că, la început,
Şi omul a fost făcut dintr-o bucată,
Căci l-a făcut Dumnezeu bărbat şi femeie,
Nu doar una sau doar altul, ce mai una, alta!?

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!