usi deschise

Tu eşti cântecul ciocârliei

(Noi, aceştia, suntem)

Noi, aceştia, suntem toate acestea
Risipitorii şi păstrătorii
Păstorii şi pădurarii
Plugarii şi măgarii cărăuşi
Lanul de secară şi de porumb
Miriştea şi bostănăria
Livada şi via din deal
Dealul, izvorul şi dorul de ciocârlie
Zburătorii din vis
Puntea peste abis
Sămânţa de ghindă găsită în tindă
Marea şi muntele
Izvorul şi delta
Nuferii şi barca pescarului

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbite

ovaluri, ferestre fără ochi
se cască în orice loc
nu-mi înalţ privirea
s-ar izbi în adîncul de tunel orb
aud doar cerul zăngănindu-şi şuvoiul
de oase
şi înfigîndu-se în orbitele goale ale oraşului
în una din ele te-ai oprit
îţi flutură privirea peste oglinzi concave
ca nişte fîşii decupate
de pulsul tăios al razelor

curgerea dimineţii
plouînd rouă din cerul ca o duminică
a devenit puls sunînd strident
bătaia unei inimi metalice.
odată se filtra prin oglinzi deschise spre cer.
oglinzile s-au curbat în mine
lumina năvăleşte ţipătoare
încît se face gheaţă spartă în cioburi...

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Monica Bazon
Adăugat de Anca Diana Vasluianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punţi de vise

Punţi de vise-am străbătut
Pe-a vieţii cale prea sărată
Şi din pocale, fiere am băut,
Dar inima mi-a rămas curată.

În vene focul îmi ardea,
Dezlănţuit de scânteia iubirii;
Acum l-aş reaprinde de-aş putea,
Dar n-a rămas decât cenuşa amintirii.

Ieri, punţi de vise-mi legănau
Nopţile pline de dor şi lacrimi,
Căci şi în somn, ochii plângeau,
De-atâta suferinţa şi patimi.

Punţi de vise-am construit...
Să pot merge mai departe
Şi parcă mai bună-am devenit...
Mi-am jucat viaţa, pe o carte.

[...] Citeşte tot

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viermi în lup şi zimbru

Nu vor ajunge cruci smulte
Din străbunele-mi morminte
De nu luaţi bine aminte
După Marele zid stau arme mute

Ce vor fi de sânge-nfometate
Să-si facă furiei locuinţe
Peste ţară şi morminte
Neavând armată gloanţe

Bazându-ne pe alianţe
Ce-şi vor apăra trupul
Simtind noi iar jugul
De lagăre fără clanţe

La uşile şi geamuri, tării
Ce sunt acum prea deschise
Fără falnicele armii
Ce lăsau-n urmă răpuse

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simpozion

Tocmai în zori se sfârşi acel chef.
Nu mai aveam nici un picur în cupe.
Era plină doar amfora grea de sidef,
Dar nici unul din noi nu ştia s-o destupe.

Şi veni-n zbor paharnicul morţii din cer
Şi-o deschise c-un gest funerar, dintr-o dată.
Vinul negru din ea curse-n cupe sever
Şi băurăm şi amfora-aceea mai toată.

Istoviţi, prăbuşiţi pe înaltele trepte,
N-am mai fost dup-aceea în stare să bem.
Dar paharnicul morţii, deprins să aştepte,
Aştepta sus, pe-un soclu, tăcut şi solemn.

În grădină păleau cupidonii de piatră
Şi ghirlandele verzi de pe grinzi lunecau.
Băutura pesemne era fermecată
Căci în juru-ne toţi, rând pe rând, adormeau.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Eminescu

Eminescu! Graiul razelor scântietoare-n veşnicie,
Poetul cu sufletu-lumină şi gândurile-n cer.
El cheamă cu a sa privire, inimi torturat-n nefericire, Dăruindu-le maşina trecerii în destine cu prietnicie.
Maestrul ce întinse mâna spre bolta înstelată,
Atingând cu degetul, fiecare stea imaculată.

Ah, omul frumuseţii! Plete lungi, negre ca noaptea,
Cu gene ca perdelele unor ferestre nemărginite,
Ce tăinuiau, scrisul unor chinuri viitoare adormite.
Natura, fiindu-i muza sălbatică ce se zbătea,
Pentru liniştea geniului ce-n lume suferea,
De neînţelegerea limbilor ascuţite ce-l împungea.

Şi oare cum are cheia oricărei uşi?
Păşind în case dezgolite ca un sfânt.
Glasul mângâitor, făcându-i pe duhuri să fie duşi,
Lăsând în locuinţe un cald vânt
Pentru răscoală inimilor uşoare,
Care mai apoi, au dat viaţă fiecărui cuvânt ce moare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Spătaru (17 octombrie 2017)
Adăugat de Gabriela Spătaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă

Revărsarea lină a ninsorii
este o continuă alunecare a visului.
Urc pe fiecare fulg care coboară
până la prima ninsoare a copilăriei...
Acolo mi-am regăsit săniuţa...
ruginise...
Uliţa cu garduri de lemn
era neumblată.
Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă.
M-am grăbit să întâmpin soarele,
răscolind bolţile nalte ale cerului
în căutarea copilăriei.
Aer e timpul nevăzut ce bate în turnul
de cărbune al artistului.
N-am uitat cât de mult m-a durut
un refren abandonat, în stare de funcţionare.
Cheltuim energie pentru a îndura
anumite situaţii, considerând că
suntem puternici, când cea mai potrivita
alegere pe care o putem face este

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (6 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri despletite...

Trec cu gânduri despletite prin poveştile nescrise
Să le-adun într-un poem toamna-n nopţile stinghere,
Le trăiesc parcă aievea pe sub pleoapele închise
Şi rulează ca un film când le scot de prin unghere.

Văd zburând copilăria cu aripile deschise
Ca un curcubeu prin flori, fluturând înspre lumină,
Şi prin ABC-ul vieţii am găsit tolba cu vise
Mai curate ca un crin, inocente, fără tină...

Îmi pun zâmbetul pe faţă şi rostogolesc imagini
Cu păpuşa de porumb şi cu plete de mătasă,
Chiot de copii pe mirişti, păzind vitele pe ţarini,
Obiceiuri, sărbători... sau cu liniştea din casă...

Şi rămân dusă pe gânduri la căsuţa părintească
Unde-am învăţat să cânt, să iubesc şi să fac cruce,
Văd pe mama, o icoană, ca şi pronia cerească
Şi pe tata, fraţi, surori... stâlpii mei de la răscruce.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până ai să revii iau seama bine la citire

primăvara îşi dezlegase
panselele care urlau la lună-n pastel
cu geamuri larg deschise eu îţi
ascultam pulsul la mână iar tu ascultai numai
de brel
pervers împăiat mirosind a bomboane
rătăcit la jorj vé plângând pe sub balcoane
că şi-a pierdut
bărbat fără trecut
că şi-a uitat ca un neadaptat şi tu fără de câini în sat îi căinezi
accentul bruxelles abandonat
bine
sigur
şef de haită trebuia să fie pansel care vai
de el nu mai ştia
de el liber împrăştiindu-şi sămânţa
ca un prost, ca bietul câine fox
blestemată să fii primăvară care în loc să mă doboare mă omoară.

a fost bine aşa să tot fi fost

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Al. Geana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geană de rouă

Aşa trec eu cu soarele pe umăr,
Când vezi arătura bolnavă!
Rimele bat în miez fără număr
Şi zac pe-o oglindă concavă!

E drumul potcoavă, şiruri întregi,
Aleargă prin streaşini deschise
Tu mamă întreg mă înţelegi
Că-s bolnav după vechile vise,

Se lasă căldura şi curge un râu,
Pe mâinile arse, osoase de vreme,
Ai duce la moară sacul de grâu,
Da-n tine şi forţa se teme...

Aştepţi ca să vină, băiatul ce-i dus,
Să mai treacă o clipă prin tindă,
Faci cruce, ochii săgeată în sus,
Vecinii din rugă să nu te desprindă!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!