Toate rezultatele despre proverbe despre toamna, pagina 58
Septembrie. Pe scu(r)t
Nici nu mai știu dacă de frunze-i vorba ori despre mine - desfrunzit un pic.
Mai fuge-o vară și-i mai rece ciorba și parcă-n douăzeci de scânduri mă despic.
Nu-mi cresc izvoare-n ochi și nici nu tremur, dar nici într-un picior nu pot să sar,
Mi-e rău de toamnă ca după cutremur, mi-e, totuși, toamna, răul necesar.
Mă stoarce dorul de nisip fierbinte, de valul-albastru și de vinul roz,
Începe-o școală-n mine azi, dar înainte, le caut, amintirilor, siloz.
Le pregătesc, din timp, un raft durabil, un loc la geam, dar neajuns de ger,
Un loc ferit de praf, invulnerabil, nițel departe de calorifer.
Le voi păstra acolo până-n vara care-i departe-acum, dar va veni,
Și uneori, câte-o-amintire, seara, eu voi mușca, iar ea mă va-ncălzi.
Poteci, cascade, râuri, munți, poiene vor defila în straie noi de azi,
Dar nici furtuni, nici ploi și nici troiene nu-mi vor ucide dragostea de brazi.
E iarăși toamnă, ce frumoasă-i toamna! De fapt, nimic nu-i mai frumos ca ea.
Sau poate... primăvara, vara, iarna ori să le văd trecând prin fața mea
Și gânduri să se-mpiedice de mine, împiedicat, la rândul meu, de-un gând:
nu, anotimpuri nu-s deloc puține, doar eu m-alint, nimic înțelegând.
poezie de Eduard Lupascu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre gânduri
- poezii despre vin
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre râuri
- poezii despre roz
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rețeta vieții
Asta e rețeta vieții,
care mi-a spus-o mama,
tinându-mă în brațe
în timp ce plângeam.
Gândește-te la florile alea
pe care le culegi toamna
ele oricum vor muri,
și tu plângi.
În grădină în fiecare an
apar și plantăm flori,
copaci și alte plante,
ele te vor învăța,
să știi ce e frumosul.
Apoi vine toamna
și ele se vor usca.
Chiar și oamenii sunt trecători
la fel ca apa care curge.
Toamna încorporează
un timp de tranzit.
Maturizează-te,
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre învățătură, poezii despre viață, poezii despre plâns, poezii despre plante, poezii despre natură sau poezii despre moarte
Ca o reverență, frunza
Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.
Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.
Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.
Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre tragedie, poezii despre sânge, poezii despre schimbare, poezii despre ochi sau poezii despre monumente
Ispita
De câtă toamnă e nevoie, să nu-mi zâmbești cu soare pe sub gene,
Unde se-ngână umbrele alene și pasu-ți tace sufletul în voie?
Să-mi fie sete iar de răsărituri și de atingeri sub un gând răpus,
Ți-e toamna har și veșnicie sau doar o toamnă nu e de ajuns?
Să ne-așezăm în pribegia nopții, cu șoapte prinse-n ramuri de brumar,
Împleticiți de un păcat măcar, tăcuți și fericiți sub talpa sorții.
Și să iubim cum poate niciodată, sub Cer albastru n-a mai curs senin,
Agonizând delicii și suspin, o mângâiere și-un pahar cu vin, să-mi fie clipa neuitată.
Hai spune-mi, câtă toamnă ți-e destul, s-o-mpărțim ca pe-o gutuie coaptă?
Din câte Eve sunt pe lutul fin, simple femei și muze și ispite,
Fac Rai din iadul lor cuminte, închipuit și lacom și deplin
Eu vin și uit că ți-am plecat în goană, mai abitir ca ele te trăiesc
Să-mi fie oare de ajuns o toamnă, ca să te ispitesc?
poezie de Andreea Palasescu (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre religie, poezii despre zâmbet, poezii despre suflet, poezii despre rai, poezii despre noapte sau poezii despre lut
Toamnă parfumată...
E-o toamnă parfumată în fructe și cuvânt...
Îi simt poemul parcă în mine-alunecând...
Adulmecată umbră cu rochie de mătasă,
Mă-mbracă în tăcere... Azi sunt cea mai frumoasă!
În valuri foșnitoare de frunze arămii,
Te-aștept! Te-aștept de-o viață, iubtul meu, să vii!
Să alergăm în noapte ca doi fugari nebuni!
De frunze și de ramuri, să-mi pui pe cap, cununi!
Și să ne plângă ploaia la creștet până-n zori
În toamna parfumată și plină de culori...
Să evadăm, iubite, noi doi și veșnicia,
Să nu sfârșim vreodată, (vezi tu?!), călătoria...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre rochii, poezii despre poezie sau poezii despre ploaie
În scrierile mele am tratat mult mai puțin despre sursele cele mai profunde ale sentimentului religios, cât despre ceea ce gândește omul obișnuit când vorbește despre religia sa și despre acel sistem de doctrine și de făgăduințe care pretind, pe de o parte, să clarifice cu o certitudine de invidiat toate enigmele acestei lumi și să-l asigure pe credincios, pe de altă parte, că o Providență plină de solicititudine veghează asupra vieții sale, urmând ca într-o existență viitoare să-l despăgubească de privațiunile îndurate în viața de acum.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre religie
- citate despre viață
- citate despre vorbire
- citate despre superlative
- citate despre invidie
- citate despre existență
- citate despre despăgubire
- citate despre asigurări
Toamna mea
M-aș face-un râu și cursul lin mi l-aș întoarce
Să clipocesc pe urme vechi înspre izvoare,
Să simt aproape stânca ce lacrimă își stoarce,
Nu vreau să mă prăvăl și să mă pierd în mare.
M-aș face-un pom întors la seva de-nceputuri
Să uit de toamna ce ramuri verzi mi-a văduvit,
De iarna ce-mi întinde recile-așternuturi,
Să fiu în primăvară cu ramul înflorit.
Visez frumos, mă întristez că nu se poate
Să mă-ntorc în vremuri de-nceput oricât aș vrea,
Se-nvârte roata timpului stăpână-n toate,
M-am împăcat cu gândul... Trăiesc în toamna mea...
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre visare, poezii despre verde sau poezii despre stânci
Toamna din noi
toamna asta am să tac,
e prima oară când tac toamna
sau mai bine
am să țin respirația acestei lumi
până când pașii tăi
îmi vor mătura
cioburile arămii sparte în suflet,
scrutez orizontul,
dar privirea nu mai seamănă privire,
totul se rezumă la un tablou imens de albastru
pictat cu aripi de cocori
ce spintecă norii
spre alte dimensiuni
de lumini și enigmatice vise.
În toamna asta nu mai plâng,
plânsul nu mai seamănă plâns,
lacrimile nu mai seamănă lacrimi
ascunse în cearcănele vineții ale ochilor reci,
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre roșu sau poezii despre pictură
Buddha ne vorbește despre mântuirea tuturor ființelor de iluzie și nu despre convertirea lor la o nouă religie.
în revista Buddhism Now
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mântuire
Alfonso Churchill
Râdeau de mine numindu-mă Profesorul Moon",
Pe când eram un copil în Spoon River, născut cu setea
De a cunoaște stelele.
Mă luau în râs cand le vorbeam despre munții selenari,
Despre căldura extremă și despre frig,
Și despre văile de abanos sau vârfurile argintii,
Despre Spica de la quadrilioane de ani depărtare
Sau despre puținătatea omului.
Dar acum, când cavoul meu este onorat, prieteni,
Lăsați onoarea să fie nu pentru că am predat
Astronomia la Knox College,
Ci mai degrabă pentru aceasta: folosindu-mă de stele
Am predicat despre măreția omului,
Care nu e doar o parte neînsemnată din natura lucrurilor,
Între distanța dintre Spica și Spiral Nebulae;
Nici parte fără importanță din întrebarea
Privitoare la ce însemnă dramă.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre văi, poezii despre râs, poezii despre profesori, poezii despre prietenie, poezii despre onoare sau poezii despre naștere