parintii mei

* * *

... a împietrit o lacrimă în pieptul meu
şi eu mă simt uşor şi lumile mai greu

inspiră veşnicie din note cristaline
ce stau înşiruite pe hrinca mea de pâine

pe drumul colbuit dispar cu pas abrupt
în freamătul tristeţii din ochii mei erupt

şi zarea cenuşie se trece-n negru pur
de undă stacojie şi valuri de mercur

şi soarele se lasă încet pe asfinţit
din lacrimă şi suflet să soarba infinit...

poezie de Iurie Osoianu (18 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul singurătăţii

NU sunt singur poate
murmura gândul ascuns
sub urmele paşilor
pe nisip umbra mea
alunecând printre şoapte-tăceri
adâncă, adâncă

NU privi lacrimile mele
am rostit către mare
îndurerând albastrul
muşca chipul ei
în care singurătatea mea
oglinditu-s-a

nu de singurătatea paşilor mei
nu de ecoul lacrimilor mele
să vă temeţi
de trecerea clipei aţipită
în braţele ceasornicului

poezie de Costel Cosma (3 iunie 1987)
Adăugat de Costel Cosma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chinuri

Mă doare dragostea de viaţă a păsării Phoenix
Ce-o port în suflet
Mă doare singurătatea
Care mă izoleză
Mă doare trupul
Frământat de chinuri interioare
Mă doare tristeţea
Din ochii semenilor mei.
Vreau într-o mare furtunoasă
Ca să mă transform
Să mă arunc
Pe malurile cu nisip fierbinte
Şi stâncile cu creste ascuţite
Şi cu fiecare val care
Se va sparge din mine
Liniştea-n suflet să se aşterne
Pentru o secundă.

poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dacă-mi eşti prieten...

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare.

[...] Citeşte tot

rugăciune de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă

Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.
Cât avem o ţară sfântă
Şi un nai, care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt -
Mai exista ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor,
Cât trecutu-l ţinem minte -
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ -
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat, departe,
Şi un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice "părinte!" -
Mai există lucruri sfinte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ pentru mama

Jur că peste ani cândva
Eu voi fi lumina ta
Şi îţi voi şterge lacrima

Mă rog bunului Dumnezeu
Să legene pe faţa mea
Lumina chipului tău
Şi tu priveşte mamă dimineaţa
în oglindă ochii verzi
ai tăi sau pe ai mei
din depărtări
îi vezi? lacrima de bucurie a ta
de dor şi de durere a mea

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul mamei

Copiii mei eu voi pleca, curând să-mi aflu, tihna,
Voi să-mi aprindeţi cât puteţi, la capul meu, lumina,
Fiţi buni, cinstiţi, orice să vă iertaţi,
Că nu e sfânt în lumea asta ca dragostea-ntre fraţi.

Să-mi faceţi când aveţi cu ce, în curte masă, mare,
Şi daţi un strop din via mea, să închine fiecare,
Pune-ţi bucate din belşug şi vreo câţiva, colaci,
Chemaţi să vină! Zâmbitori, pe goi şi pe săraci.

Nu vă certaţi pe ce-o rămâne, pe casă sau pământ,
Şi voi plecaţi copii mei şi aveţi doar un mormânt,
Lăsaţi deoparte lăcomie şi amară duşmănie,
Iubiţi-vă şi fiţi ca fraţii şi bine o să vă fie.

Iar la icoana Preacuratei, să puneţi, busuiocul,
Că m-a vegheat viaţa toată, mi-a ocrotit, norocul,
Să nu lăsaţi portiţa mea copii să ruginească,
Ea ştie cât v-am aşteptat, cu ochii pe fereastră!

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi beau ultima umbră

Îmi beau ultima umbră, cum toate s-au dus
două drumuri, doi spini, două nopţi, trei tăceri
două zile de azi peste ziua de ieri
şi o roată scrâşnind la apus.

Râd cu hohot. Sunt liber! Ce viscol, ce ger
e-n paharele noastre, ce îngeri şi cai
ropotesc peste coastele mele şi vai!
ninge năprasnic de ieri...

Nu mai vreau să te ştiu, e târziu şi oricum
îmi e bine aşa, e înalt şi pustiu
Îmi e-n golul de tine prea mult şi prea viu
Îmi e-n golul de tine precum...
Poate mâine, sau nu, poate azi voi uita
să te vreau, să te scriu, să nimic, să rânjesc
într-un lup ostenit să-nţeleg că trăiesc
Ce prostii mai gândesc! Hai, mai bea!

Îmi beau umbra din zile. Şi totuşi tot nu

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de copilărie

Mi-i dor de copilărie,
De al ei vers sublim,
Aş vrea acum cu dragoste
În faţa ei să mă închin.

A fost grea, a fost uşoară,
Dar a trecut cum trece
O zi caldă de primăvară.

S-a scuturat ca floarea cea de tei,
Dulcea mea copilărie,
Lumina ochilor mei.

Nu se mai întoarce
Visul cel sublim,
Care a fost odată
De lumină şi căldură plin.

poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revolta unui câine fanatic şi turbat

Vine o vreme în viaţa oricărui câine bun
Când trebuie să muşte înainte de-a fi muşcat;
Aveţi grijă, pentru mine acea zi deja a sosit.
Prins cum sunt cu zgarda taxelor
Şi cu botniţa constrângerilor sociale şi-a corectitudinii politice,
Etichetat şi ştampilat de-un guvern scăpat de sub control,
Bătut de stăpânii mei,
Cu libertatea compromisă,
Va trebui să muşc şi voi muşca mâna care mă hrăneşte...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!