padure

În oglinda diversităţii

mă afund în mine ca într-o pădure
izvoare de doruri în vale se bifurcă
la rădăcini de brazi cântă sevele pure
spre trunchiuri de stele vesele se urcă.

mă scufund în mine ca într-o fântână
luna se oglindeşte în gândurile mele
n-aş fi crezut că sunt cu lacrimi plină
că mă înconjoară ziduri de regrete grele.

mă scufund în suflet ca într-un ocean
valuri de iluzii plutesc peste corali
visul de împlinire este imens mărgean
poveşti de succes scot din timpi morali.

mă asemăn cu natura în diverse feluri
în sufletul meu se reflectă prin ţeluri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata vulpii

În pădure locatarii
Hotărâră de-o adunare.
Vor să fie judecată
Vulpea, fiindcă-i vinovată.
Şi ca-n orice adunare,
O să spună fiecare:
Pentru ce e vinovată
Şi cum trebuie tratată.

Vulpea este acuzată
De o raţă supărată:
- Mi-a mâncat ouăle, frate,
Le lua nenumărate.
Cuibul cum mi se umplea,
Vulpea iute îl golea.
Când am vrut a le-apăra
Ea la mine se dădea.
Dacă nu zburam pe dată,
Azi eram şi eu mâncată.
Iar la a mea surată

[...] Citeşte tot

fabulă de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt

Eu nu-s vreo zeiţa aşa cum mă vezi
Nu-s lumina din zori ce-ţi bate la geam
Nici iarba ce-mbracă câmpiile verzi
Nici floarea ce galeş zâmbeşte pe ram.

Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure
Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor
Nu sunt dulceaţă din boabe de mure
Nici măcar Lună pitulată într-un nor.

Nu-s cerul de vară cu stelele mii
Nici speranţa ce se-aprinde scânteie
Nu-s nimic din tot ce visezi tu c-aş fi
Sunt puţin, doar atât, o femeie...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au rămas singuri pe lume

Într-o casă din pădure,
acolo între castani,
Doi bătrâni, singuri pe lume,
trăiesc gârboviţi de ani.

Singurătatea-i apasă,
viaţa lor e mai amară.
Nu mai pot ieşi din casă,
nu mai ştiu ce e pe-afară.

Viaţa lor spre moarte suie.
Nu mai pot să vadă largul.
Copii n-au ca să-i mângâie,
Nimeni nu le trece pragul.

Când glasul lor se stinge,
cine îi va îngropa?
Cine oare îi va plânge?
Sau... fiarele-i vor devora.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2007)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar smoală. Oraşul

Plouă
Plouă şi în case,
Plouă peste inimi
gârbovite, arse.
Frig e înăuntru, frig e şi afară
Gândul împresoară
zloată, noroi... toate scurse
ce n-au nicio noimă
cât sunt de greţeoase.
Iubiri îndrăcite
visări încâlcite
ziduri coşcovite
deprimantă stare
diurn calapod,
reverii pictate
clonă zbuciumată.
Totul se transformă-n
moină-ofticoasă
ce te-mping cu sila
peste-o planturoasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Doamne! Ne faci capul calendar în ultimul timp cu atâta ciripeală. Eşti de neascultat. De re-ascultat?! Nici nu poate fi vorba. În ultimul timp nu ne mai oferi Satsang-uri, în care putem într-adevăr să pricepem ceva. Să ascultăm, într-o contemplaţie profundă, aşa cum de altfel împărtăşeşti. Rămâi în ciripit, mergeţi în parc! A. M: Deci, nu mintea/gândurile vă face capul calendar, ci cântecul păsărilor? De aia vă duceţi la sfârşit de săptămână în pădure ca să vă facă păsările capul cale-în-dar, că bine ar fi! Ok, mersi de observaţie, dar spune-mi, te rog, ce făceai, dacă Satsang-ul chiar era în parc?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

Visul meu de tinereţe,
A fugit întâmplător
Şi-a ajuns la bătrâneţe
Într-un loc încântător.

A ajuns într-o pădure,
Verde, tainică, înaltă,
Unde sunt copaci şi mure;
Toată lumea-i laolaltă.

Copacii înalţi ţineau discursuri,
Unor mititei stejari,
Iar iepuraşii dădeau concursuri
Parcă ar fi fost şcolari.

Padurea-i vie. E-o agoră,
Unde-s altfel de fiinţe
Aş sta cu tine înc-o oră,
Să-mi zici micile-ţi dorinţe.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golul ca un plin mutilat

am risipit lumea
şi darul ce mi s-a dat
prin degete nisipoase
îngerii au cedat si au cazut
la poalele muntelui
de cazut din rai de cazut din gratie
zac o mulţime de papusi
cu gaturile sucite
in piepturile lor
inimi cusute din carpe
si inima mea abatuta
acul s-a rupt
ramasem eu singura
fara inima aceea
de plus rosu
o padure de bolduri
infipte in miezul stupefactiei
am iubit oare
cu aceasta lipsa
locul fiind gol

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

... uite ai căzut de pe calul
putere să-ţi dea cel de sus
să urci de-a buşilea dealul
la răsărit la apus
până-n sătucul în care
fără prea multe cuvinte
în limba frumoasă română
un englez de o sută
de ani pune stângaci o dulceaţă
de mure (?!) ai căzut de pe calul
scăpat prin pădure englezul
cu volanul pe dreapta
bârâie-n tufa de sure
foşnete foşnete la
răsărit la apus
şi pune cu limba-ntr-un lemn
de tisă cu gura deschisă
fără prea multe cuvinte
punctul pe iştenem...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor de toamnă în vas de lut

aştept să aud un oftat sau un ţipăt
de pasăre rătăcită între frunze moarte
sunetele nu mi-ar lăsa loc la-ndoieli
nu m-aş mulţumi să mă inspire
le-aş da în forma cea mai plină de viaţă
o clipă de fericire omenească

cât or datora ochii mei pentru
cât surprind în această miniatură
pădure confidenţială clătinată de lumină
pe lângă ceea ce văd în afara ferestrei
broderii ale unor inimi
rămase din primăvară în anotimpul
ce recunoaşte doar clipa vibrând umed
deasupră-le subjugată de viaţa fără nume

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!