Toate rezultatele despre mereu, pagina 58
"Lose control"
Mă uneltește subconștiința
Ce-o am mereu alternativă
În timp real; îmi ia putința...
Nu pot fi doi deopotrivă!
Sunt veșnic chinuit de dublu
-Nu alter ego de nebun
Rătăcitor, mereu în sumbru-
Am veșnic glas de rău, la bun.
Chiar de mă-nchin cu gând pios,
Apare ateul din neant
Cu gând corupt d-evlavios...
Mă chinuie halucinant.
Singur îmi fac metemorfoză
Din aluatul ce-mi mixez;
Cu-adânc de crez îmi fac hipnoză...
Cumulurile-mi protejez.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi și mâine, mereu
prieteniile mi-au arătat cine sunt eu
un romantic incurabil și de neoprit
am să iubesc lumea azi și mâine, mereu
îi voi purta splendorile în infinit.
poezia îmi arată drumul spre eternitate
în momente de răscruce mi-a dat putere
cu aripile ei zbor azi spre libertate
și nu am în sânge teamă de cădere.
muzica este alintul care mi-l doresc
în miezul simfoniei simt că plutesc pe valuri
oriunde prin lume cu ea călătoresc
și-adesea se mulează punte între maluri.
sunt răsfățata timpului și vă iubesc
prieteni ce mă-nconjurati cu idealuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet translucid
în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val
simt mereu mângâierea țărmului mirific
sufletul meu cântă răsună din chimval
Cristos mă învață viața să o glorific.
timpul mă supune la freamăt visceral
regrete și greșeli pot să le rectific
în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val
cu mărgeane si corali în spațiu specific.
deasupra mea e cerul reperul ideal
muntele de vise cuprins în lanțul trofic
mă reazem pe credință spirit senzorial
fac din tristețe artă- poemul prolific.
în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val
simt mereu mângâierea țărmului mirific.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea
Minte, minte ce mă minte,
Jurăminte pe morminte,
Minte, minte ce mă minți,
Cu uitare de părinți.
Și mă plimbi prin cea stihie,
Pe cap fără pălărie,
Mereu faci câte-un ocol,
Te dă numele de gol.
Îmi tulburi simțirea toată,
Inima o faci uitată,
De mă duce cal în trap,
Fără căciulă pe cap.
Minte ești trebuincioasă,
Ochiul minții când te-apasă,
Să îmi duci pasul pe loc,
Cu izvor și cu noroc.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de trăirea primului sărut
Mă-ntorc mereu pe drumul meu,
Fără de tine, fără de mine.
Mi-e dor de un popas la sânul tău,
De un zâmbet, de zâmbetul tău.
Mă-ntorc mereu prin timpul nostru,
Doar Eu cu mine, un sihastru.
Mi-e dor de un cer, de cer albastru,
De minutul tot, de tot ce era măiastru.
Mă-ntorc de atâtea ori
Răscolind doar amintiri,
Mi-e dor de ochii tai,
Scântei în priviri.
De glasul tău,
De glasul ce n-a spus bun rămas,
De ultimul pas.
Mă-ntorc la tine de atâtea ori
Cu lacrima ce curge,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub aripi de iubire
ce multă iubire mi-ai dat tu iubite
pământul întreg l-aș cuprinde cu ea
(orizont cu lumini fluxuri nemărginite)
călăuziți mereu de propria stea.
ființa noastră este vibrație în infinit
cu iubirea ce ne-a fost mereu călăuză
extazuri de-mplinire deplin ne-au definit
am avut amândoi o romantică muză.
în ochii noștri dansează lumini
lăsând amprente elegante pe alei
beție de culoare cu parfumul de crini
ce-au creat armonii la temei.
n-am știut de deșert de ciulini
ne-am iubit cu tărie sub aripi de zei
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama proștilor e mereu gravidă.
proverbe românești
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii. Referitor la mereu, Akant [din public] a spus:Claudia, Ai dreptate. Deși pare de neconceput, mama proștilor nu folosește anticoncepționale. În consecință, e mereu gravidă și concepe întruna [...] | Citește tot comentariul
Comertul Sufletului
Iubirea e o "treaba" intre afaceristi.
E snoaba si perversa la cei ce-s arivisti.
E taina pentru omul fara anume tel,
Iubirea se-ntineaza in sufletul misel.
Iubirea-i necesara in lumea-aceasta trista
Devine fara voie o sclava, mai mereu artista...
Ne vindem intre noi sufletele-si implicit amorul,
Nevoia impetuoasa de a schimba decorul.
Vrem mereu ceva mai bun pentru noi
Insa cadem in mlastina, cum cade un pietroi.
Am inteles pe dos esenta-nu-i egoism iubirea
Cand trebuie sa fie a noastra fericirea.
poezie de Andreea Giosanu (1996)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferenta...
Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...
Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...
Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate
Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
[...] Citește tot
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambiția și răzbunarea sunt mereu înfometate.
proverbe daneze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!