intuneric nichita

Oamenii

Oamenii leagă cerul de pământ
Şi luna de soare
Din viaţă se naşte şi moare luptând
Cu trupul frumos ca o floare.

De-ar trece lumina prin sufletul tău
Şi tot întuneric să-ţi pară
Să nu vezi în bine, decât ce e rau
Când haina-ţi curată, murdară.

Să nu plângi, când lacrimile-ţi cad!
Să nu fi nervos, cand cineva te-nfurie!
Şi de ai şti ca-i să mergi în iad
Să cânţi de bucurie.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda de inimă

Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea in cinci colţuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.

Braţul meu, o coadă de cometă;
umărul şi pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
luceşte albastru de ger.

Să fiţi liniştiţi, să aveţi parte de linişte albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.

Ave vouă, bărbaţilor, femeilor,
inima mea vă salută,
ninge deasupra secundelor, orelor,
cu zăpada argintie şi mută.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basorelief cu îndrăgostiţi

Iar nu mai suntem noi înşine,
nu mai ştim de unde să începem şi unde
ne sfârşim, în spaţiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând din noi, anume,
numai jumătăţile-n mişcare
cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul numai în ochi,
numai în sprancene, numai în bărbie,
numai în braţul întins şi atât,
restul încetând să mai fie.
Iar suntem înscrişi într-un cerc,
şi nu mai ştim de unde începem şi unde
ne sfârşim, în spaţiul dat
rezemat pe coloana acestor secunde.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crispare

mi-e dor, bună dimineaţa, să-ţi spun.
acum, în întuneric.
aştept ore,
lungi şi pline de vise,
cu tine.
mi-e dor de eul meu pur
cu înfăţişarea ta,
crispată.
pe tine aş vrea să-l infăşor
în jurul tău, eu-l meu.
să te sufoc.
mi-e dor de iubire nebună
cu lacrimi şi jale,
cu moarte,
cu tremur şi râsete.
eu pentru tine...
mi-e dor.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda pe loc

Niciodată nu putem greşi prea mult
din pricina propriilor noştri ochi care văd aceasta.
Şi nici minţi nu putem prea mult să minţim
din pricina spaimei de-a rămâne noi înşine surzi.

Nici prea mult nu putem să trăim
şi nici prea frumos nu putem să trăim.
Altfel am putea să ne dezamăgim strămoşii.
Altfel am putea să ratăm şansa de a se naşte
cei care nu s-au născut.

Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,
Când nu ne vedem nici măcar noi înşine.
Nu, noi nu ne mulţumim cu puţin,
dar ştim că mai mult nu ni se cuvine.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demon

O adiere de vant m-anfioara
Inima in piept imi ingheata
Imi naste in suflet o fiara
Ce-nmprastie-n jur numai ceata

Si soarele arde puternic
In iarba ma pierd si-n durere
Se face rapid intuneric
Iar sufletu-nceteza sa spere

candva oferea mangaiere
Celor ce simt o durere
Renuntase candva la acere
Dar azi inceteaza sa spere

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metempsihoză

Şuieră crivăţ de iarnă peste vâlcele,
(Iubito, cumva acestea-s merele mele?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste ape şi case,
(Vegetarian pot fi cu-aşa buze cărnoase?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste-ofilită mimoză,
(Te privesc lung, fascinat, căzut în hipnoză)
Şuieră crivăţ de iarnă peste culmea de deal,
(Înveleşte-mă cu trupu-ţi, molatic ogheal)
Şuieră crivăţ de iarnă peste cocoş de Hurez,
(Să exersăm, disperaţi, cu sărutul francez?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste ienuperi şi ceri,
(Din conu' Minu să-ţi recit? Nichita preferi?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste triste coline,
(Să nu mă spulbere, ascunde-mă-n tine!)
Şuieră crivăţ de iarnă peste târg, peste sat,
În primăvară, copile, intra-vei bărbat!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Nina Cassian
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facebook

Suntem noi doi într-o cameră,
Cu perdelele lăsate...
Mă priveşti zâmbind de pe monitor.
Îţi răspund la fel,
Aşezată, fiind, pe o scară interioară.
Pot gândi orice... dar nu pot scrie orice.

În câte dormitoare zâmbeşti
La această oră?
E noapte şi-i târziu, afară ninge viscolit...
Lumina dispare, rămân în întuneric,
Eu singură, fără tine.... păcat...
Era Noaptea de Crăciun.
Eram amândoi....!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi muri...

Poate că voi muri iarna ca iernile ce se opresc în târguri
Ţiganii de mătase mă vor îngropa în dansul lor
Şi steaua călătoare, răstignindu-şi razele se tot opreşte
La geamuri depărtării albastre
Doar sufletul visează şi restul e profan
O pată de lumină se scurge
În intuneric un duh de pace
Ochii tăi mă m-ai ating, când eu visez că ninge
Cu degete înstelate, copilul din mine gângurind cuvinte.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul fetiţelor mici

Fetiţele mici trebuie închise în locuri strâmte
trebuie zidite
aduse jertfă Tăcerii
altfel
le cresc sâni în tot felul de locuri ruşinoase.
Trebuie săpate gropi pentru fetiţe
ele trebuie plantate în întuneric
într-o astfel de groapă l-a găsit
pe Thales
care se uita la stele
ea se uita la Thales
afară nu au mai ieşit nici unul.

poezie de Crista Bilciu din Poema Desnuda (august 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!