intrat

Misterele genezei

Da, Domnul ne-a făcut din lut,
Dar ştim că într-un mod stupid
Venim din spermatozoid
Prin procedeul cunoscut
Carismă fătul de-a avut
A moştenit vreun individ,
Sau, de cunoaştere avid,
În mă-sa şcoală a făcut?
Ciudat mai e aportul mumii,
La oamenii cei mari ai lumii...
Iar mulţi se vor fi întrebat,
Demult, dar şi-n acest mileniu:
În mamă ce o fi intrat,
De s-a născut copilul geniu?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop!

Stop!
Iatac de gheţuri
Îmi adăpostesc imaginaţia
Înfierbântată de dor.
Vântul tăcerii suflă uşor...
Îngheţăm dragostea
Spre a o deştepta peste
Optzeci de ani.
Tic-tacul luminii
A intrat în repaos.
Surîsul e uitare şi haos.
În petala de trandafir căzută la picioarele mele,
Am scris cu cerneală din stele,
Dorinţa de a fii sărutată.
Mă voi pierde în ceţuri
Şi mă voi naşte din ele...
Un A. D. N. pasager, uitat la marginea universului
Ce veghează renaşterea mea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar divin

Ninge... fluturi de mătase
Mi-au intrat în ochi şi-n oase,
Se preumblă peste râu,
Şi în sus şi până-n brâu,
Ninge-n aşteptare mută,
Dorul în priviri s-ascută,
Mă împinge peste oră
În perdea multicoloră,
Printre arme cereşti, steme,
N-am de ce a mă mai teme.
În războiul nevăzut,
Domnul care e mereu tăcut,
Ne ridică-n palma Sa,
Atingeri de catifea,
Dăruindu-ne deplin
Dragostea, raiul divin,
Pun capul pe pieptul Său.
Mă iubeşte Dumnezeu.

poezie de Iulia Dragomir (9 ianuarie 2024)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul

Când uşa sufletului tău ai vrut să o deschizi,
eu am intrat tiptil cu toată fiinţa mea umilă,
cu dragostea ce-o aşteptam mereu de la tine
şi uşa casei ce o las descuiată pentru tine,
am râs şi-am plâns de întâmplări ciudate,
de răni şi multe lacrimi noi vărsate,
trecut-am peste încercări şi încă viaţa ne încearcă,
destinul s-a jucat cu noi atâta timp
şi încă se mai joacă, că vrea să ne pună pe portativ.

poezie de Eugenia Calancea (13 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oblonul

Tata a intrat în pivniţa uitării
Să soarbă un leac din foi de stejar,
La ieşirea spre rotunda lumină
I-a căzut icoana din ceruri sub un par.

S-a speriat. Din propriul sânge scurs
A făcut un semn de înălţare,
Dar nemilos oblonul s-a închis
Sub o cheie în veşnică-aşteptare.

La învierea râvnită, uşor universală
Aştept să vină de pretutindeni tata,
De-acolo, de unde şi munţii au plecat
Să ridice neputinţa din adâncuri cu lopata!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai rămâne un semn

S-au şters cuvintele de pe cruci,
eternitatea şi-a intrat în drepturi,
uitarea la fel,
mai rămâne un semn
ce se mai încarcă cu timp
şi cineva fie şi necunoscut mai poate
aprinde o lumânare,

Lumea are prea multă treabă,
e forţată de existenţă,
nu-şi mai vede capul
din angoase zilnice.

E prea multă incertitudine
într-o viaţă pusă la încercare,
nu ne lasă niciodată
cum am fost ieri.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire pentru voi

Printre stele eu eram
O lumină lucie celestă
După Lună eu stam
Să văd ziua terestră

Am venit pe pămînt
Ceru se deschide râzând
O adiere pură de vânt
A intrat într -un gând

Sunt purtată de lumină
Săgeta razei de soare
Coborâre putere divină
Eu sunt calda primăvară

Cu lacrimi clare de ploi
Pe covorul verde-nflorit
Presar iubire penru voi
Iubire si tot ce v-aţi dorit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile

Stau ca florile-n răzoare
Cărţile, pe policioare...
Stau pe policioare flori –
Ochi aprinşi şi gânditori.

Floare cu petale multe,
Cartea, ştie să te-asculte
Şi te-nvaţă şi te-ajuta
Floarea cu petale-o sută.

Dintr-o floare, dintr-o carte,
Mintea vede mai departe,
E şi-n tine o grădină
Şi-n fereastră-i mai lumină.

Floare roşie, floare-albastră,
Ai intrat şi-n casa noastră!
Stau pe policioare flori –
Ochii lumii, gânditori...

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă urcasem pe o scară pentru a ajunge la dosarele ce erau ţinute în sertarele de sus ale dulapului. În acel moment şeful a intrat, însoţit de un bărbat de o anumită vârstă cu o mustaţă amuzantă, un palton deschis la culoare englezesc şi cu o pălărie în mână. Amândoi s-au aşezat de cealaltă parte a camerei, opusă locului unde mă aflam eu. Am încercat să trag cu ochiul în direcţia lor şi am avut impresia că acest caracter se uita la picioarele mele. Exact în acea zi îmi scurtasem fusta şi m-am simţit puţin stânjenită deoarece nu eram sigură că am tivit-o drept.

citat din Eva Braun (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copac otrăvitor [A poison tree]

M-am supărat pe un amic,
I-am spus – n-am mai avut nimic;
M-am supărat pe un duşman
Şi ura-mi creşte an de an.

Şi o hrănesc cu frici pe-ascuns,
Noapte şi zi o ud cu plâns,
Cu zâmbet larg o luminez,
Cu viclenie o înzestrez.

Şi zi de zi creşte frumos
Purtând ca rod un măr lucios,
Şi-al meu duşman privind mereu
A înţeles că e al meu.

Şi în grădină a intrat
Când vălul nopţii s-a lăsat;
Iar dimineaţă l-am văzut
Că sub copac zăcea căzut.

poezie clasică de William Blake, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!