Poezii despre doina, pagina 58
Trepidant
Aleargă ziua după noapte
Se-mpiedică in ceața gri,
Autostrăzile sunt pline,
Asfalturile cenușii.
Tramvaiele in lungi coloane
Alunecă sub fire, bolți,
Metrou scăldat e in neoane
Miriapod cu multe roți.
Si trepidant pulsează viața
Pe paliere diferite
Acoperă cu zâmbet fața
Chiar florilor ce-s ofilite.
Departe satu-și duce tihna
Cu veșnicia lui in stup,
O nouă zi, altă lumină
Din cer si din pământ erup.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seducătorul
Înflorit un trandafir, într-o toamnă cam târzie,
Văzând galbenul din jur, a intrat în aritmie...
Sub un cer apăsător, nicio șansă nu apare,
O sepală-l strânge rău, când e vântul în rafale.
Dar un nor poznaș îl vede, îl privi în ochi duios:
-Aduc picături de ploaie și vei fi mai luminos!
Te ajut, îți prind petale în cristalele Swarovski,
Strălucind în seara asta pe albastrul unei rochii.
Tremurând, zâmbi bobocul și privi spre cer, la nor:
-Ai încredere în mine. Voi fi un seducător!
poezie de Doina Bonescu din Scrisori pe frunze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prag de iarnă
Stă un nor gata să plângă
Sprijinit cu mâna stângă
Pe un vârf de plop uscat,
Ce de frunze-i devastat.
Decor trist... versul îl schimb,
Mi-aleg Soarele drept nimb,
Cu azurul prins în gene,
Iarba verde pân-la glezne.
Am uitat... afară-i toamnă...
Frigul în urechi îmi toarnă,
Nostalgii... pașii-s pierduți
Și zăpezi vin dinspre munți.
Visez lângă șemineu...
Așteptând ca zarul meu,
Norocos, să mi-te-aducă,
Pe o margine de luncă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub balcon
Dor imi e de iarba verde
Dar e toamnă si se vede
Numai galben in pădure
Si-s uscați rugii de mure.
In curând izvor ingheață,
Umbra toamnei se inalță
Si dispare-n depărtare
Lăsând iarna cu ninsoare.
Greieraș ce nume porți
Când cutreieri pe la porți?
Cine să-ți deschidă oare?
Nu e zi de sărbătoare...
Ia-ți o haină, frigul vine,
Uită c-ai cântat la mine.
Dar te-aștept la primăvară
Sub balcon cu o chitară!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brățări și inele
Universul este o casă mare
Cu multe etaje, multiple incăperi
Si grădini spațiale....
Dezorientată intreb:
-Eu incotro merg?
""Legea moralei din mine
Si cerul instelat deasupra capului
Imi umplu sufletul
Cu mereu nouă
Si crescândă admirație"" -Kant
Mă las călăuzită
Si in lumina soarelui tomnatic
Imi impletesc gândurile
Cu frunze galbene,
Făcându-mi brățări si inele
De o inestimabilă frumusețe,
Aruncând destinului
Mănușa....
poezie de Doina Bonescu din Confesiuni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginație
nu vreau decât să te zăresc
o clipă genele-mi coboară
este târziu și eu visez
un viscol într-o iarnă
și ce n-aș da să fim noi doi
purtați de-o troiță în câmpie
acoperiți de blănuri moi
și brațul tău un rai să-mi fie!
cu vocea caldă să-mi șoptești
că mă iubești numai pe mine
nu mi-ar păsa că viscolește
o clipă-ar fi... o veșnicie!
dar iată... pleoapele deschid
și mă trezesc în plină vară
mă arde soarele în piept
mi-e dor de tine, iarnă...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt
sub cer ce-adulmecă a ploaie
las gândurile în șiroaie
să curgă-n florile de măr
și țin în mâini doar adevăr
corăbier fără catarg...
de ce m-ai luat, de ce m-ai dat?
sunt spuma mărilor din larg
când valuri în genunchi se sparg
și-așa-n nisipul încă rece
fără busolă noaptea trece
aud strigând în dimineață
un pescăruș zburând pe creastă
e stânca care m-a lovit
în gândul meu nesăbuit
de a-ncerca în depărtări
să fiu din nou ce am fost ieri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iia Romaneasca
Se odihnesc tacute, cusute pe ea, vise si amintiri
ce coboara magic in siruri viu colorate
spre manecile largi deschise catre infinit.
Pe piept, poarta plina de mandrie
doruri, lacrimi si zambete,
Iar pe umeri, altita, imbracata in iubire
parca sta gata sa zboare spre nemurire.
Un poem incarcat de istorie, o doina
cu glas de privighetoare, camasa alba de lumina
pentru cei mai frumosi ingeri. Iia Romaneasca.
poezie de Marius Alexandru (17 iunie 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina nopții
Mult imi place lângă casă
Floare albă si aleasă
O ""Regina nopții"" care
Se deschide-n inserare.
Cu parfum imbietor
Sub lumina stelelor
Te imbată, adâncește
Visele primite zestre!
Si le dă curaj să zboare
Peste râuri curgătoare
Să ajungă-n prag la tine
Unde este cald si bine!
Dar răcoarea-n dimineață
Inchid florile la față,
Eu mă-ntorc cu vis uitat
Unde zâne au dansat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosașul
bătrân.... ușor plecat de spate
ascute coasa-ntr-o poiană
nu este nimeni pe aproape
doar vânt si mucul de tigară
băiatul nu-i... soața bolnavă.
si fânul trebuie cosit.
mai este mult pân-la amiază
cosașul pare obosit...
nu e ceaslov să plangă mama
si tata nu mai plange-n barbă
e doar bătrân, așteaptă toamna
rămas la coasă in poiană.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!