citate dezamagire dragoste

Când eu...

Când eu nu mai credeam în fericire
Dumnezeu un înger mi-a trimis,
Să-mi dea ce îmi lipsea, să-mi dea iubire,
Destinul nostru aşa a fost scris.
Să ne contopim cu amorul nesfârşit
Să umplem cu iubirea Universul,
Căci aşa ne-a fost, dragoste, ursit
Numai împreună să ne găsim sensul.

poezie de Răzvan Isac (19 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai Eminescu

Mirific astru deodată
Ivit pe cerul românesc
Hlamidă magică sculptată,
Acoperind un trup regesc;
Ilustru semn de cotitură
E scrisul nostru de atunci,
Mirabil în literatură
Ivit pentru ai noştri prunci.
Noian de vise împresoară
Eternul stih în grai sublim
Suind poemul pe o scară
Clădită de un serafim.
Un bard cu dragoste de ţară.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (8 ianuarie 2023)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dragoste de după o lungă aşteptare

Miroase-a paie proaspăt secerate
Şi-a fân de-abia cosit de prin livezi,
Pe lungi poteci, de flori înmiresmate,
Îţi vine să te duci să nu te vezi...

Miroase-a tine, proaspăt secerată,
Iubita mea, e tot ce ţi-ai dorit;
Ca-n timpul secerişului, odată,
Cu tine să mă simt un om iubit.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

10

Florile vorbesc.
Se aşază în palma primăverii
să îşi dăruiască inima.
De atâta dragoste, nu pot altfel.
Îşi deschid petalele răspândind parfumul.
Pernele vorbesc.
Aşezarea şi plinul le trădează povara dulce a trupului
care a zăbovit preţ de o mirare
în chemarea sângelui.
Timpul vorbeşte.
Se spaţializează în esenţe visul primăverii.(14.03.2023)

poezie de Iulia Dragomir (14 martie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

Fă, nebuno, zău, te tai,
Dacă-mi zici că n-o să-mi dai,
Din dantelă galben-pai,
Sugativa de parai.

Şi mă jur pe mii de cruci
Că-ţi pun curu' pe butuci
Şi te-ncalţ în coji de nuci
Pân-o să mă reproduci.

N-am s-aştept ca idiotul
Să-şi primescă altu' potul,
Mor acum sau iau cu totul
Unde-am pus odată botul.

poezie de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie (II)

Lumea-i obosită, anul bătrân – demult nu te mai strig;
Frunzele-îngălbenite mor cu inima-împăcată;
Vântul se strecoară tremurând de frig
Printre trestiile uscate de pe baltă.

Iubirea moare, iarbă ofilită, fostă-odată verde,
Iar noi – care am sărutat – înnoptăm în zâmbete de ger,
Aproape împăcaţi că vechea dragoste se pierde:
O frunză-n vânturile toamnei spre-albastrul altui cer.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestec de... dragoste

I washed, a inimii, o tablă de noir,
Să-mi scrii you want, j'accepts le tout.
Oglindă-ţi sunt, from now, d'espoir
Trăiesc, just you eşti, de nu, îs... nu!

I stoped my mind în timp trecut,
Que je le sens beside of you.
Je ne peux plus; ce mult te-am vrut,
And you forgot me... amor, tu.

J'envie de toi, cum noaptea dreams
Şi apa-n bob devient le pain.
So come one-s more; cu ochi prelins
De larmes, te-aştept... revient, again!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic poem pe două cercuri

azi vom vorbi despre biciclete.
întotdeauna o bicicletă mi s-a părut
o poveste de dragoste.

roata din faţă - ea,
frumoasă cu mers şerpesc,
cerc încrezut şi cochet.
a doua roata - el,
cauciuc golan fluierând
după ea.

tu,
da, tu,
vrei să fim de azi două cercuri
care umblă?

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă

Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopţii,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumeţiilor celeste,
portretul vieţii este veşnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!