cand te afli cu capul in nori

Balada prostului... fără sfârşit

Când prostului îi intinzi o mână,
Să nu te-aştepţi la recompensă;
Nici cel puţin la "Ziua bună!"...
Te va-njura pentru ofensă!?

Când prostului îi dai dreptate,
Să nu te-aştepţi să-l ai fidel;
Nici cel puţin că-i speli păcate...
Ce ţi le pune-n cârcă... el!

Când prostului mai dai o şansă,
Să nu te-aştepţi să recunoască
Nici cel puţin vina... în transă
Ce tu-i visai; onor să-l pască!?

Când prostului îi ridici slăvi,
Să nu te-aştepţi să-şi plece capul...
Nici cel puţin să-şi ia pe tăvi
Lauri; de nu-s, tu ispăşeşti... Ţapul!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorevoltă

Între geniu şi lichea
se întinde limba mea
însă capul vai de porc
nu mă lasă să mă-ntorc

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (9 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, Vara, Eu

Mama care urăşte furtuna,
Agaţă suspicioasa zilele de vară
Şi le scutură, una câte una,
Scrutând ciorchini de nori pitiţi pe cer;
Dar când toamna se-ntoarce iară
Şi încep ploile, şi aerul lipsit
De păsări se-ascute de ger,
Ochii ei se-nseninează subit.

Eu, fiul ei, născut vara, de vară iubitor
Mă simt mai liniştit din multe aspecte
Atunci când frunzele vor fi ieşit din decor;
Prea adeseori zilele verii apar
Ca emblema unei fericiri perfecte,
Căreia nu-i fac faţă – trebuie să aştept
Un timp mai fricos, placid, mai neclar:
Toamna ca o stare şi ca un concept.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 35

Nu te-ntrista de ce-ai făcut odată
Rozele-au spini şi mâl e în izvoare
Nori şi eclipse-astupă luna toată
Şi viermi scârboşi trăiesc în dulcea floare.
Oamenii toţi greşesc, la fel ca mine,
Când ţi-am permis să săvârşeşti păcate
Şi m-am mânjit, să te salvez pe tine
Scuzând a tale fapte vinovate.
Şi c-ai greşit trupeşte, eu chem mintea,
Vrăjmaşa ta, să-ţi fie avocată,
Şi mă acuz eu singur înaintea
Urii ce-nfruntă dragostea curată.

Şi-astfel, devin tăinuitor făţarnic
Al unui dulce hoţ ce fură-amarnic.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Aripile ocrotesc altarul
Sufletului meu,
Izvorul luminează noaptea
Seva inimii mereu,
Drumul sângeros mă duce
Spre tulburate depărtări
Să culeg rodul dulce de idei.

Însă ochii mi-s îmbrăţişaţi
De negura unor brazi
Înalţi, încrezători,
Dar cuprinşi de spaime, cufundaţi în nori,
Ei picură lumină din nesfârşiţi fiori.
Şi îmi continui calea
Pe-o roată a fortunei,
Tot lăsând destinul să sune
Departe de mine, ca un ecou
De dangăt amarnic,
De dor lăsat în zbor uşor.

[...] Citeşte tot

poezie de V.Ariadna
Adăugat de V.Ariadna
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dincolo de morminte

iedera creşte din trupul tatălui meu
plecat în ziua care mama
mi-a aşezat capul în poală
şi mi-a zis;
eşti bărbat, fiule!

poate ar fi trebuit să o ascult şi
să-mi iau rolul în serios
să ascult respiraţia pământului
şi liniştea pietrelor
timid
să-mi conturez viaţa
ghemuită sub aşteptări
din când în când
să evadez
printre anotimpuri să
adun vreascuri pentru focul
din cuptorul bunicii
însă am învăţat că fiecare suflet
are o sărbătoare şi

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (aprilie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-oi mai crede-n cucuvele

Big-Bang sau
Little-Bang,
Tot aia e
De vreme ce
N-oi mai pute'
Şi n-oi mai vre'
Să cred în ea,
În cucuvea,
Aducătoare de belea
Prevestitoare de bucluc
Când noaptea stă
În vârf de nuc
Şi nevăzută
Cântă-aşa:
Cucu-vea!
Cucu-vea!

Chiar deasupra
La zenit,
Văd o stea

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa (27 aprilie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te apropii tăcut

Te apropii tăcut, cu capul plecat,
căutând dezlegarea-n braţele Sale,
căci timpul s-a scurs într-un fir despicat,
suspine şi zâmbete sentimentale.

Te-apleci cu pleoapele pline de vină,
la Icoana ce astăzi nu îţi răspunde,
atât de-aproape şi-ţi pare străină,
doar glasul din suflet, Ea nu şi-l ascunde:

- "E gol idealul ce-ai vrut să-l urmezi,
în sângele tău doar dorinţa şi vinul,
iar dragostea mea poţi s-o simţi şi s-o vezi,
mângaiere-ţi schimbă de-ndată destinul."

Asculţi cu regrete şi capul plecat,
cu gândul căit ce se zbate în vină,
căci poţi, decăzând, să te simţi împăcat,
şi beznă în suflet, să-ţi pară lumină!

poezie de Mihail Janto
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când?

Când corpul meu se frânge,
când nu mai curge sânge,
când văd carnea putrezind,
când corbii apar plutind,
când hoitul stă sub soare,
când oasele sunt goale,
când ziua încet se trece,
când noaptea vine rece,
când nu se vede-n zare,
când steaua-i căzatoare.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când?

Când corpul meu se frânge,
când nu mai curge sânge,
când văd carnea putrezind,
când corbii apar plutind,
când hoitul stă sub soare,
când oasele sunt goale,
când ziua încet se trece,
când noaptea vine rece,
când nu se vede-n zare,
când steaua-i căzătoare...

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!