semne

Cântec de poet desuet

Ce frumos cânta poetul,
Altădată şi vorbea
În consens cu alfabetu,
Despre cât de mult iubea.

Dar s-au dus acele vremuri
Şi-a murit acel îndemn -
Tenta mistică-n totemuri,
Limba ludică, de lemn.

Alţii sunt acum la modă
Şi se poartă glorios
O iubire mai comodă
Care n-are, curios,

Nici sumar decor artistic,
Nici plăceri, nici remuşcări -
Ca un simplu joc stilistic
Practicat, frecvent, pe scări...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Ţărnea din Declanşatorul de plăceri (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ci gândise faraonul c-ar putea să ia cu sine
Tot regatul în mormântu-i, să-l salveze de ruine,
Dacă încrustate-n table de ceramică, cu semne,
Ar păstra în amorţire avuţiile-i eterne:
Frunze de palmier şi trestii, tronuri, pene înfoiate,
Aşternute-n pat de piatră, şerpi, coroane etajate,
Curtezane şi regine, zei cu capete de vite,
Mii de forme-ntreţesute, mii de vieţi încremenite
Într-o tablă fermecată pe care-o ţinu la piept
Până-n ziua cea din urmă, taciturn şi înţelept.

Şi când i-a fost dat să moară, preoţii i-au aşezat
Subţiatele lui braţe peste tristul său regat,
Ca pe-o umbră protectoare, ca pe-o cruce împietrită
Într-o sfântă-mbrăţişare, veşnică, nedezlipită,
Care visul să-i ferească de-ale vremii vitregii,
Chiar şi-atunci, în ziua care nu s-ar mai numi că-i zi.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o reverenţă, frunza

Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge,
şi o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverenţă dinspre univers.

Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-şi creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.

Ca o reverenţă frunza-n prăbuşire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude ţipăt de cocor în drum.

Sunt schimbări grozave orşiunde, parcă,
prin tufişe slute - zdrenţe moi de nimb,
cu prilejul vieţii moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverii (XVI)

Vin' la umbră de copac
Lângă lac
Unde stau şi te aştept
Unde zac.

Şi să-mi stai întreaga zi
Pe-aşternut
De fân proaspăt, fân uscat
Cunoscut.

Să ne îmbătăm încet
De noi doi
Eu să-ţi fiu ţie poet
Aşa goi.

Ochii verzi să mi-i aduci
Să-i desmierd
În privirea lor, năluci
Să mă pierd.

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (9 octombrie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pewzenţi sunt doar paşii mei

Cu paşi lenţi şi apăsaţi,
prin pădurea cufundată-n ceaţă, mă petrec.
Ramuri şi umbre împiedicate,
fără contur se ridică şi-n înalturi se-ntrec.
În aerul umed ce-mi zgârie obrazul
caut esenţa liniştii ireale
şi semne de viaţă abisale.
Tăcerea tronează...
în jur nimic nu colorează
griul zilei căzută-n antifază.
Nici o creatură nu cutează
a deranja mantia rece ce se-aşază
pe fiecare frunză ce pământu-îmbrăţişează.
Sunt prezenţi doar paşii mei
al căror sunet îmblânzeşte abia, abia,
melanconia ce traversează natura mea.
Umbre tremurătoare, înceţoşate,
ies şi intră derutate
în gânduri şi simţiri abandonate.
Cu aripa, un corb sparge tăcerea,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea de somn albastră

moto:
Departe stau de certurile mărunte
Străin şi intereselor de clan
Fiecare om are un munte,
Pe care urcă-n spate-un bolovan
--------------------------------

Rătăcirile de noapte
Pe tărâmul unui vis
De atâtea ori inapte
Să te treacă de abis;

Deschizi ochii mari şi vezi
Şi ambiguu şi confuz
Umbre de cirezi, livezi
Desenate de Urmuz

Lume care-apoi dispare
În ţinuturi iluzorii
Precum şterge o eroare,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acvila se-întoarce-acasă

Din îndepărtata zare
se-întorc păsări călătoare.
După iarna viscoloasă
acvila se-întoarce-acasă.
Străbate mări şi oceane,
îndură sete şi foame,
până-ajunge în Carpaţi
unde brazii îi sunt fraţi.
Unde în munţii bătrâni
ocrotită-i de români.
Aici scoate puişori
mititei şi gălbiori.
Iubitoare, bună mamă,
aleargă mult după hrană
ca să crească puii mari,
să zboare printre stejari.
Singuri să-şi găsească hrana
până când începe toamna.
Iar când toamna-i pe sfârşite
şi iarna semne trimite,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri fistichii

Scrie-mi gândul pe-o răscruce
cu o pană de lumină
izbucnită când se-nchină
cuiele înfipte-n cruce
sau, prin lacăt de-ntuneric,
îngeri trişti legaţi c-un lanţ
într-o margine de şanţ
cu aspectul ezoteric.

Scrie-l şi, răstălmăcindu-l,
rupe-i aripile-n şapte,
fă-l un vis pierdut în noapte
ca pe-un of ce, nedorindu-l,
ţi-l îneci în triluri moarte
printre semne reci de carte
sau îl spargi în coji de vise
ca pe smalţul unui dinte
care zimţii şi-i tocise
prin aducerile-aminte.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Câteodată uit,
Uit totul,
Uit rotund,
O uitare precum un fruct
Al pasiunilor pierdute,
Cu gust de timp mohorât

Şi atunci o zăresc cum fuge
Clipa despletită,
Pe un maidan al părerilor de rău,
Julită de trecut,
Desculţă‎ de prezent,
Tânără de viitor,
Chicotind ca vântul,
La un singur oftat secundă
De miezul sufletului,
Pe ceasul aceloraşi lacrimi,

O prind din urmă,
De umerii ei mici

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de iarnă

Dacă ning şi vezi că tac, cu sufletul te strig,
ia aminte!
(şi pune-n vatră lemne,
în jocul nostrum, în care nu eşti, se face frig...)
în agonia iernii ni-s trupurile sfinte
nu ştiu de ce-ntorc luna pe toate părţile
(de ce cuvintele
cu care scriu sunt ace de brad
ce scrijelesc în piele!
din a noastră poveste nu se iese ca din alte poveşti...)
focul naşte-n zăpadă culori nepământene...
ştiu şi când umbli peste tot în mine
şi cum în lacrimă nu mă gaseşti,
cu sufletul te strig
noi vom sfârşi sugrumaţi de troiene!
De-aceea ard în fereastră un bob de tămâie
nu ştiu cât din mine îţi mai curge prin vene...
în palmele noastre văd urme de cuie
aşa mă provoc, eu! rănindu-ne
şi stând agăţaţi cu sufletul de stele

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente (7 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!