dumitru matcovschi iarba

Nările ierbii

Cum mi s-au deschis nările
din tălpi
sar
şi iau urma creierului fugar.
Mările încep să atârne
şi coastele înflorite răsar
peste oasele
cârne.
În iarbă dispar!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc dual

Se joacă dragostea cu mine
Ca un copil cu o nuia,
Mă rupe-n două şi mi-e bine,
Mă dă jumate altuia...

Şi-apoi mă ia o ameţeală
Se bat cu mine... mă usuc
Până, cuprinşi de osteneală,
M-aruncă-n iarbă şi... se duc.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veacul XXI

O maşină bandajată
are
dureri metaforice
de
stomac

În valea variabilă
a
surâsului

Un şurub
recită
poezii
de dragoste

Cu ochii
închişi
de
plăcere

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Flacăra (25 iunie 1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara la fermă

Paie – nişte fulgere domesticite zac pe iarbă
Sau atârnate în zig-zag gardurilor vii pun barbă.
Apă verde-n teica spre care caii diseară-or să se-îndrepte.
Nouă raţe calcă legănat în două linii drepte.

O găină scrutează-atentă cu un ochi nimicul,
Apoi îl ciuguleşte. De pe cerul gol, negru trăgând pe el ilicul,
Un lăstun plonjează şi, fulgerând din aripi prin hambar,
Se avântă, săgeată, spre înălţimi albastre iar.

Nu gândesc. Stau pe iarba moale-întins, timpul ignorând,
Mi-e teama de locul în care m-ar putea duce-un gând.
Alături, un greiere cu-alură de elen la proba de pancraţiu
Îşi întinde membrele şi pe sine însuşi se regăseşte-n spaţiu.

Sine peste sine. Stau pe-un vraf de euri sau intru pe o poartă
În regatul necuprins al timpului – şi c-o mână-abstractă
Ridic ferma-n aer ca pe-o pleoapă şi văd, ciorchine,
Fermă peste fermă-n fermă, iar în centru mă-întâlnesc pe mine.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de actual este Eminescu

Spuma asta-nveninată, astă pleavă, ăst gunoi
Să ajungă-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă, sunt stăpânii ăstei naţii.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune ţărănească

Pământul, pe om îl hrăneşte.
Şi omul hrăneşte pământul,
Când cu pământ se înveleşte,
Când în el îşi află mormântul.

poezie de Dumitru Delcă (23 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caritate

îmi făceam cruce
dar nu eu
cu mâna mea
dumnezeu mă închina
morţii
nu scorpia aia hâdă
ci inocentă fecioară
să-i fiu prunc
în clipa aia a ei
grea
de singurătate
în care naşte

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai sănătate, eşti bogat

Bogăţia cea mai mare
este să ai sănătate.
Fericit e cel ce are
alături şi bunătate.
Dacă,
Din ce îţi oferă viaţa
la nevoiaş tu îi dai,
Ţi se luminează faţa,
linişte în suflet ai.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

Facebook mă întreabă la ce mă gândesc.
Mă gândesc la faptul că:
Sănătatea începe de la cap,
nebunia tot de acolo.
Poate de aceea,
unii oameni fac ce fac
şi se duc dincolo.

poezie de Dumitru Delcă (27 iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Trăind, în anotimpul florii,
Ascult duios cântul viorii,
Şi, uneori, pe lună plină,
Mă mângâie-o lumină lină...
Care-mi îndepărtează teama:
Lumina este însăşi... MAMA!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!