divina

Dragostea ajunge în inimă pentru că are putere divină, dar n-are raţiune. Ea generează căi nebănuite spre tine însuţi; o linişte interioară desăvârşită, dar la fel de zbuciumată pe măsura viitorului pe care ai îndrăznit numai să-l vezi prin ochii florilor care se deschid către următoarea zi: izvorul sănătăţii mintale este autosugestia pozitivă

Camelia Opriţa în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe frumoase

Încerc o voioşie
pe-o rază de lumină
ca o mireasmă caldă
ce mă învăluie adânc
faţa se luminează
visul iar dispare
şi clipe frumoase
apar ca prin minune,
râzi la soare
râzi la lume
şi fii încrezătoare
totul va trece
fericirea divină apare
în tot ce ne-nconjoară.....

poezie de Eugenia Calancea (4 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

George: Aşa că am început să intru în apă. Nu o să vă mint, băieţi, eram îngrozit! Dar am continuat, şi, pe când îmi făceam loc trecând de talazuri, o linişte ciudată m-a învăluit. Nu ştiu dacă a fost intervenţie divină sau legătura dintre toate vietăţile, însă, să ştii, Jerry, în momentul acela eram un biolog marin!

replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem carpatin

Mai dezinvolt ca vântul
Mai luminos ca fulgerul
Mai inspirat ca răsăritul
Mai sprinten ca cerbul
Mai limpede ca izvorul
Mai curat ca lacrima
Mai agitat ca marea
Mai sacru ca altarul
Mai înaripat ca îngerul
Cu har şi vocaţie divină
Numai bun de pus
Pe rana sufletului
Patriei noastre.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se naşte prima dată când e adus pe lume de mama sa fizică, dar naşterea sa adevărată, pe care o numim în Iniţiere a doua naştere, nu se poate produce până nu se ajunge la ruperea legăturilor sale cu "natura natură", cum spun filozofii, pentru a intra în natura divină. Numai atunci e cu adevărat conştient, luminat, iluminat.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocârlia

Este ea, ciocârlia...
Scena ei e câmpia.
Ciocârlia-i măiastră,
Are-o voce celestă,
O orchestră în guşă...
Scurmă-n nori de cenuşă,
Ea aduce lumină
Pe câmpia divină.
De aceea-i iubită
Şi etern preţuită.
Fiţi în sufletul vostru
Ciocârlie pe cer,
Buni, cu suflet curat,
Preţuit giuvaer.

poezie de Roxana Iacob din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Savage Garden - To The Moon & Back"... Îmi place melodia, parcă amplifică reveria! E cu dedicaţie! De când te-am privit prima dată în ochi am simţit o puternică, inexplicabilă atracţie; parcă de secole te-aş fi cunoscut şi inima de fericire rapid mi s-a umplut. În noaptea asta cu lună plină eşti pur şi simplu divină!

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca citeşti despre lucruri "mai putin fericite", acest mesaj este pentru tine. Acele cuvinte nefericite îţi influenţează personalitatea, viaţa ta personala/sociala si te schimba. Au un impact care te dezbracă de spiritualitatea ta divina altruista. Cuvintele care sunt sumbre, de exeplu: omor, violenta, viol rau, viclean,. s. a. m. d.".

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome XI
Adăugat de Cinepa Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi se trezeşte o credinţă nouă: mitul sângelui, credinţa potrivit căreia se poate, cu sângele, de a apăra de asemenea esenţa divină a omului... Sângele nordic reprezintă acest mister care a înlocuit şi a învins vechile sacramente... Poporul german nu este atins de păcatul original, el posedă din contră o nobleţe originală.

Adolf Hitler în Mein Kampf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om...

Iubirea este nu numai un adevăr, este în acelaşi timp şi identitatea omului care îl defineşte ca om şi-l face unic în lucrarea divină. Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om, acestuia nu i-ar fi fost încredinţată iubirea.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal, Universul Iubirii (25 decembrie 2005)
Adăugat de Elena Vlaici
Comentează! | Votează! | Copiază!