citate+cu+sens+profund

Iubirea ei poartă cercel

Iubirea fără chip câştigă,
din ce în ce mai des,
chiar şi
...
în visul electronic
iubire fără de sens!

un el şi-o ea,
perfecţi:
ea top model,
el top model,
ca în reviste,
cei mai veseli,
cei mai fideli!
îndrăgostiţii cei mai îndrăgostiţi,

el cu cercel,
ea cu cercel,
cei veşnici,
cei mai perfecţi iubiţi!

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drapel... de sine

Mă trage apa, din mine, la fund,
mă decantez în ce am mai uşor;
gândul,
ce-mi ţine deasupra cu etericul său de profund
visul... ce-mi împiedică spectrul că o zi o să mor,
muribundul.

Pe undeva, pe la mijloc, sunt sec de organe
-ce pot să le dau cu împrumut,
ca în armată,
unde nimic nu dispare, se completează, apare din orice cotloane-
şi le ţin doar pe cele de rut...
de-oi găsi iar şi iar, câte-o fată.

În rest, tot este-o piatră, ceva de pământ, minerale,
un fel de cenuşă
-de ard-
sunt ca alte animale...
o căpuşă
ce-şi stoarce, îşi suge din minţi –ce i-au pierit- crezul că... "bine"-i stindard!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate şi frumuseţă, nicio operă literară nu poate trăi fără ele. Cu cât timpurile sunt mai barbare, mai înveninate de ură şi mai iraţionale, cu atât intelectualul este dator să cultive sufletul lui într-un sens moral şi să se opună curentului. Iartă-mă că predic, dar spectacolul degradării umane mă îngrozeşte şi mă face să mă tem pentru tine, cum te temi totdeuna pentru cei iubiţi într-o vreme de molimă.

Magda Isanos în Scrisoare către Eusebiu Camilar (27 august 1939)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagini

Pe-o frantura de idee, luminata-n ani lumina
Sta ascuns-o fata care-i si usoara si divina
Rasfrangand ce-n sens e timp, ce a fost si va mai fi
Nu e zi-ntr-o noapte care noaptea sa nu fie zi

Cand lumina-si sparge ochii oglindindu-se in iad
Negrul naste lacrimi albe, dorul, largi morminte-n van
Ceasul sta pe ochii sferici cum pe cercuri ne iubim
Ce-am ales in lumea asta, de-am ales sa nu mai fim?

poezie de Cătălin Sorin Postolache (10 septembrie 2009)
Adăugat de Cătălin Sorin Postolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţa morţii cli­nice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat, pen­tru a ne îndemna să schimbăm drumul greşit pe care am mers până acum şi să ne însuşim lecţia cu­noaş­terii şi a iubirii, care e adevăratul sens al vieţii. Avem o singură şansă de ieşire din criza în care în­trea­ga omenire este implicată: să optăm pentru o adevărată re­naştere spirituală. Cu alte cuvinte, să trăim în armo­nie cu Dumnezeu, cu noi înşine, cu semenii şi cu natu­ra.

Dumitru Constantin Dulcan în interviu (noiembrie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au sosit scrisori de duminică, luni şi o carte poştală. Judecă şi tu corect, te rog, Milena. Stau aici atât de izolat, atât de departe şi totuşi relativ liniştit şi îmi trec tot felul de lucruri prin minte, spaimă, nelinişte, aşa că transcriu toate astea, chiar dacă nu prea are sens, şi uit tot, când îţi vorbesc ţie, te uit chiar şi pe tine şi abia când sosesc din nou două astfel de scrisori, devin iarăşi conştient de situaţie.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri ucise pe pământ

Doar amintirea poate să-ţi măsoare
Prin viscolul plecării fără sens,
Clipa în care-ai inventat ninsoare
Peste destinul ce ţi l-ai ales.

Doar amintirea te mai ţine minte,
Şi-ţi caută în cioburi de oglinzi,
Sărutul îmbrăcat în vechi veşminte
Cu care iernii veşnice te vinzi.

Şi dacă nu-ntelegi, de vină nu e
Răceala ce-ai lăsat-o în cuvânt,
Ci... poate, o greşeală care-ţi suie
La cer, iubiri ucise pe pământ.

poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ştie că va muri şi chiar moare cu fiecare zi. S-ar părea că ajunge să ştii asta pentru a înţelege (ceea ce nimeni nu înţelege) că sensul vieţii nu poate să nu fie independenţa de efemerul existenţei. Sensul vieţii e îndeplinirea pe lumea asta a voinţei celui care te-a trimis sau ceea ce dă sens fiecărei clipe a vieţii, iar sensul e dat de un singur lucru: îndeplinirea, năzuinţa către îndeplinirea unicei dorinţe în care poţi fi liber, desăvârşirea morală.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde oamenii au plecat de la Dumnezeu, lipseşte speranţa, lipsesc frumuseţile vieţii...
Dumnezeu a lucrat cu toată bucuria şi înţelepciunea Sa ca omului să nu-i lipsească nimic.
Unde nu există Dumnezeu e haos, unde nu e Dumnezeu nu există nicio altă valoare care să arate adevăratul sens al Creaţiei – VIAŢA – Această minune care are plenitudinea Luminii, făcându-l pe om să se bucure de bunătatea Domnului, Această forţă reală căreia divinitatea i-a dat sensul măreţ de a iubi şi a cultiva numai iubire în jur.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi amândoi suntem Buddha sau o Buddhă. Diferenţa e că Buddha care sunt eu e veşnic liberă, vidă, goală, pe când Buddha care eşti tu e plină cu rahat conceptual. De unde ştii că te-ai născut? Dacă nu s-ar fi inventat gândul, cum e în leşin, noaptea în somnul profund mai ştii tu că ai fost născut? Toată cunoaşterea care vine din minte e doar separare învăţată. Înaintea oricărei forme de cunoaştere tu erai, nu-i aşa? Dacă la 80 de ani vine prietenul nostru Alzheimer, noi rămânem, nu? Ce eşti tu înaintea cunoaşterii tale!?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!