Vis

Am trecut peste un pod

Trăiesc singur sub stânci semeţe
în înălţime vârtej de nori
în baracă lumină difuză
dar în mintea mea e linişte
am trecut în vis printr-o poartă de aur
spiritul meu a revenit acasă
am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra
polonicul meu pe o creangă pic poc

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vezi numai suprafaţa a ceea ce se întâmplă în viaţă, vezi printr-o lentilă fumurie. Vezi numai imagini de vis. Dar dacă ridici perdeaua şi te uiţi în spatele ei, vezi actorii aflaţi după persona. Vezi cum tot ceea ce vi se întâmplă provine din profunzimile fiinţei voastre.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vis, uneori, sunt pământuri vii şi pământuri moarte, sunt ape vii şi sunt ape moarte.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai real ca un vis. Lumea se poate schimba în jurul tău, dar visul tău va rămâne. Răspunderile tale nu trebuie să-l şteargă, datoria ta nu trebuie să-l întunece. Fiindcă visul este al tău, este în tine - nu ţi-l poate lua nimeni.

citat din Tom Clancy
Adăugat de Dana Tureac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei

Tot mai trăieşti, bătrână mamă?
Ţie, cu supunere, mă-nchin!
Mica-ţi casă, seara de aramă,
Lumineze-o paşnic şi senin.
Mi se scrie că eşti tulburată,
Că ţi-e dor de mine ne-ncetat,
Că ades baţi drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
În albastre seri şi se năzare
Gând pustiu, ce lacrimei da val,
Că la crâşmă-ntr-o-ncăierare
Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.
Mamă, nu-i nimic! Delirul fură
Gândul tău, ducându-l spre prăpăd.
Nu-s beţiv chiar în aşa măsură
Ca pierind, să nu te mai revăd.
Ca-n trecut, mi-i inima duioasă,
Am un vis, un vis pe care-l storc;
Să mă smulg din dorul ce m-apasă
Şi la noi acasă să mă-ntorc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnoroase păsărele...

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie -
Noapte bună!

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu se întâmplă fără cauză. Nicio intuiţie nu se produce fără afecţiune; aşadar nici cea din vis. În vis, această afecţiune nu poate veni din afară, decât poate doar dacă izolarea a fost întreruptă, ceea ce este deja o trezire pe jumătate; urmează deci că afecţiunile care produc visarea iau fiinţă din lăuntrul organismului nostru. - Cele ce urmează le putem presupune cu mare probabilitate. Prin faptul că natura utilizează starea de repaos a maşinii (sau o şi produce) pentru a o repara pe aceasta, se întâmplă că, în cursul acestei intense activităţi, anumite impulsuri slabe răzbat până la acele părţi ale creierului a căror afecţiune în stare de veghe obişnuieşte să provoace intuiţia lumii exterioare. Or, prin faptul că, în somn, aceste părţi sunt afectate din interior din când în când fără regulă şi coerenţă (ca şi corzile unui pian atunci când curăţăm clapele), mintea îşi îndeplineşte imediat funcţiile obişnuite (să facă să răsune corzile) şi creează din aceste afecţiuni sporadice, natural, întotdeauna cu concursul amintirii celor trăite mai înainte, atât de neregulata şi totuşi atât de determinata, atât de uimitor de confuza şi totuşi atât de consecvent coerenta intuiţie a visului.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zadar

Iubirea de tine strigă-n zadar în sufletul meu,
Tu nu ştii măcar cât de mare-i dorinţa
Şi cât de adâncă mi-e suferinţa...

Am nevoie de tine, de dragostea ta,
Îmi vine a plânge, a te-mbrăţişa,
Privirea caldă, zâmbetul drag a-ţi săruta...

Mâinile tale le caut, le-ating,
Dorul de tine aş vrea să-l înving,
E doar un vis, -n uitare-l împing,
Durerea să sting...

poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram copilă, tata îmi asculta visul

Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiţi de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colţurile inimii
Când îşi rotea buzele în părul meu încurcat.

Orizontul pierdut stă să cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aştept căderea unui cuvânt;
Eu să stau la marginea visului,
El să vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte şi înapoi ca un vârtej nevăzut:

Am răbdat, copilă,
Ca să-ţi dau ceasuri din zilele mele
Să-ţi întinzi aripile peste lume.

Când îţi puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Şi mi se umpleau zilele rămase cu tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de iarnă

E frig, e ceaţă,
păşesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară şi tristă
mă aşteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
şi, unde?
frigul cu colţi ascuţiţi,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
paşii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuş,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...

poezie de Ion Ţoanţă din "Templul Devenirii Noastre",
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!