musca+pe+caciula

Ce combinaţie...

Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate;
Cum om fărâmă-n plămădire-i şi lumea-i om în unicate?
Cum gându-i o înlănţuire de ergi înşiruiţi... conştiinţă?...
Cum nu-i şi fier, din plăsmuiri ce sunt... cum de nu-i fiinţă?

Cum cuarţul, ce-n cristale ţine, e evident că de el ştie,
Cum şi carbon şi musca ţeţe au toţi tipar de cum să fie?
Cum doar amestecul contează, toate la fel sunt în... fiinţate?
Cum calciul îmi alege osul să-mi fie... şi nu scoici uscate?

Cum apa, ce-o ţin, nu mă-neacă, este şi lacrimi şi oceane?
Cum dorul se-nfiripă el singur, însămânţându-mi-se aleane?
Cum foc şi arde şi se-mparte şi-n inimi... şi-i tot el un scrum?
Cum timpul nu-i, nu el se mişcă, doar noi parcurgem ştiut drum???

Cum aerul omoară peşte, ce tot din oxigen respiră?
Cum pomul frunza-şi încreţeşte şi nu-i la nimeni clorofilă?
Cum ştie dragostea chimie şi cum chimia nu iubeşte?...
Cum omul este tot secrete şi nu ştie singur ce este?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de tei măiastru

Ce e firesc şi ce e nefiresc?
Ce e lumesc şi ce-o fi drăcesc!
Când spini-n luturi-nfloresc
Când flori-n fum se îmbolnăvesc
Când pentru argint codrii jelesc.

Să te iubesc să nu te doresc...
Lume pe unde eu hoinăresc.
Să spun în vers teilor prea fresc
Cât de mult pe tine te iubesc
Ce-mi pictezi când mă zidesc.

În albastru de Voroneţ
Cu zâmbetul tău, mie, semeţ
Chilia smoalită a călimarei
Şi-n jerbă de cuvânt a turlei
Cu prea curată şoaptă a Mariei

Născătoare-n veci, iubirii
Îmi scalzi trupul în mir de tei

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

#

termenele de valabilitate ale medicamentelor au expirat
un semn că acum eşti singură alături de ceilalţi oameni singuri

am înghiţit ultima pastila contraceptivă în timp ce lumea era
liniştită şi făcea copii pe bandă rulantă

nu sunt o mamă bună am lăsat copiii să zboare lipsiţi de apărare
ca pe nişte păsări roşii fiecare cu câte o rană micuţă pe piept

nici alte mame nu sunt bune şi-au lăsat copiii să moară şi-au lăsat copiii să
trăiască cu handicapuri severe

aşa a fost mama mea care m-a lăsat să trăiesc undeva în acest colţ uitat de lume

înghit praful nociv în fiecare zi şi încă supravieţuiesc
încă alerg ca şi cum aş fi o fetiţă pe pajişti întinse

fuga a devenit o necesitate în orice moment în care soarele purulent
mă sufocă cu strălucirea lui

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvează-mă!

Salvează-mă să pot ca mai apoi să-ţi cânt
Şi scapă-mă de focul greu!...
Cum strigătul lui David, parcă ar fi fost al meu,
Rugându-Te cu lacrimi să-i dai ce este sfânt.

Salvează-mă să pot să-ţi spun cuvinte alese într-o rimă
Să-ţi scriu sonete şi scenarii cu tot ce am, ce am primit
Cu tot ce sunt... şi sunt sortit
Să te iubesc pătrunzător cu dragoste sublimă.

Salvează-mă să te slăvesc prin rugi fierbinţi şi fapte bune,
Din întuneric strigă Leul, voieşte să robească...
Însă cu Tine e învins, credinţa-i dată să rodească
Când lângă tine ai pe Fiu şi-ncredinţări srăbune.

Salvează-mă să-ncep să-i caut pe rătăciţii ce-i iubeşti
Şi dăruieşte-mi liniştire în inimă, la trup şi cuget...
Numai să pot, şi cu mult suflet
Aduc pe ei să se adune şi Tu să-i curăţeşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pata brun cu negru

O umbră neagră-n brunuri şterse
Zăresc în caldul de-un cuptor
De iulie, icnind să verse
Gunoi din falsul abator.

Nici nu-i frumoasă şi e mică
Şi fuge doar de o priveşti;
Se ascunde tremurând, i-e frică,
Nu vine chiar de-o amăgeşti.

O văd mereu dormind cu jind;
Jinduind curtea-mi cu-al meu dog
Care se-mbuibă... Doar privind
Nepăsătoare, ca de-un drog.

Şi se răceşte timp. Nu creşte,
Doar simţuri dă de-un prim amor
Neaşteptat, ce nu-şi doreşte;
Că o haită-ntregă o muşcă, o vor.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul

De n-ar fi existat prostia
Şi viciile-n astă lume,
N-am fi ştiut ce-i parodia
Şi... care-ar fi ştiut de glume?!

Noroc că El, deloc zgârcit,
Pe lângă celelalte toate,
Mărinimos ne-a oferit
Şi-aceste daruri minunate,

Aceste scumpe nestemate,
Ce umoriştii le-au bătut
În fraze, rime sincopate,
De când umorul s-a născut,

Maeştrii înzestraţi, ce-n viciu
Lovind, îl fac pe cititor
A trece prin acel supliciu
Produs de musca de pe bor,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homo politicus

În aste vremuri, totul e pe dos;
Homo politicus vrea doar un os
Şi de afaceri mari nu poa' să-nvârtă,
S-ar mulţumi, ce-i drept şi c-o ciosvârtă.
Homo politicus e-un mincinos,
Dulpicitar, fudul, cu obraz gros.
Cameleon, culoarea îşi preschimbă,-
Dintr-un partid în alt partid se plimbă.
Mânat de-acelaşi interes meschin,
Să-şi umple contul gras, să fie plin,
Migrează iar s-ajungă-n sfatul ţării;
Rechin, ce-adulmecă sângele mării.
El trage precum musca la arat.
Din patru-n patru ani e exaltat.
După alegeri, de-i victorios,
Stă-n parlament, blazat şi somnoros.
Şi doarme patru ierni şi patru veri
Îi scoate-alegătorului albi peri,
De bietul om, confuz şi cam scârbit,
Merge la urne mai aghezmuit.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim în Era Nebuniei

Trăim în Era Nebuniei,
când, pentru-un dram de adevăr,
ne vindem timpul, des, prostiei,
care-nfloreşte ca un măr.
Dăm trei secunde pe o carte,
minutele în van se-agită
iar zilele se duc departe,
când ore-ntregi dăm pe-o ispită.

Trăim în Era Nebuniei,
când ciunţii ne semnează legi,
iar orbii-, n fruntea ierarhiei,
proclamă, pe vecie, regi.
Ne-nfigem iar cuţitu-n rană,
când guralivii ne vânează
minciuna-i mare suverană,
iară mulţimea-ncet oftează.

Trăim în Era Nebuniei,
când omenia zace-n cuşcă,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

Îmi scrii că cerul s-a întunecat, iar cocorii nu mai zboară, se îneacă asfinţitul în gurile văzduhului, te văd grăbită să treci cu spatele prin viaţă. nu eşti prezentă orei?

Sunt eu pentru tine un câine de pripas, să umblu cu fularul atârnat de gât ca un lanţ ce l-ar ţine pe sârmă într-o gospodărie? Eu nu-mi pierd timpul cu amintiri doar scriu iritat de nostalgia ta care mă muscă.

Tăcerea ta este semn de neputinţă, liricul se deapănă la focul iubirii când rupi buzele să te lipeşti la inima revărsată în noapte, te îmbrăţişează şi apoi se ascunde în clipă, sfarmă legende.

Îţi voi construi o lume cu mesteceni şi cetăţi în faţa necunoscutului să-mi apăr cuvintele pe care acum le vărs într-o desagă pe care o porţi peste tot să aduni poveştile altora fără să crezi că orice suflare cerne taine de nepătruns, poate atunci vei tinde spre latura infinitului să adormi vigilenta raţionalului.

Singure doar cuvintele te vor îmbogăţi să-ţi cosi cămaşă înflorită din taina cerului. Nu-mi spune că doare, lumina nu doare tăcerea este cea care răneşte. Puneţi scutul să te aperi de furtună şi intrigă.

Astăzi te văd, te simt rătăcită. Ego-ul asemeni lui Icar vrea să-ţi înalţi aripile ai grije la răni. Fi asemenea lui Prometeu adu focul şi vino la masa mea să deşertăm taine despre originile rătăcite intre pietre pe albia răului unde primi oameni pescuiau iubire.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universuri paralele

Sunt transportat "timeless" în Univers d-exil,
reîntors dintre decenii ale indiferenţei,
redevenind sensibil, ce am mai fost, copil;
m-aplec pierdut spre-un leagăn din eul existenţei.

Stau iar întins pe glia, în cafeniu, din grădină,
privesc cu cap plecat pădurile din ierburi...
Şofez printre furnici, pe alei, fără benzină;
cărăuşi, lucrătoare prin veşnicii de treburi...

Luciu de aramă apare, în cruste-n cheratină
de-un uriaş ce nu-şi găseşte loc, nu-l ştiu
unde se-ndreaptă-n paşi, mărunţi, fără maşină,
şi brusc îl pierd; e-o formis, c-un fluture-ncă viu!

Se duduie pământ; prin frunze colosalul
cu paşi fără de număr; iuţire-i de şopârlă;
se opreşte ca statuia, cap auriu ca Graalul...
Am mai văzut-odată, când mă scăldam la gârlă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!