Poezii despre impreuna, pagina 56
Simplu ca bună seara
Acest silex e silex: un punct final;
nici suspine, nici remușcări.
Acest mugur e mugur
pe platan, pe arțar:
simplu ca bună seara.
Aceasta mare e udă
și melodioasă:
o auziți?
Acest cal este cal,
în grajd, pe colină:
îl puteți mângâia.
Acest azur e azur,
foarte înalt, foarte albastru,
nici o filosofie.
Eu sunt aici ca să v-o spun
în felul meu,
înainte de a pieri împreună cu verbele mele.
Sunt folositor sau de prisos
ca fluviul sau ca roua:
singura mea slujbă, singurul meu rost.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartele cerului
Ades vre-o cometă apare'n constelații
De care însăși luna rămâne eclipsată
Și care împreună cu coama ei perlată,
Transportă'n alte ceruri umanele-admirații.
Dar când din fundul nopții revine iar spre soare
Ne-apare despuiată de gloria-i divină,
Profetică fantomăce scutură'n lumină
Intensul frig ce-aduce din neagra depărtare.
Ni se urăște apoi întoarcerea-așteptând.
E oare sfărâmată în goana-i, semănând
Cu stele căzătoare imensa ei orbită?
Sau, dusă de menia-i în haosul acel
În care nu pătrunde al sorilor apel
Neantului și pacei rămase'nlănțuită?
poezie de Gabriel Donna din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc pe o scenă ipotetică
Mă presupun pe toate scenele
un actor răzvrătit
ce nu-și înțelege rolul
și-l joacă cum vrea.
Cuvintele și le așază-n palme
și face din ele copii,
nume care se nasc mai târziu
cu trupul pe soclurile orașului.
Am gândit în scoica lumii
fereastra dinspre răsăritul din ape
și încă mai aștept la țărm
căderea cerului peste orașul de aur.
Nu năzuiesc la mai mult decât pot
și nici nu mă întreba cât
într-o limbă neștiută de alții
cu consoanele strident legate.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino...
Vino, în cerul înalt, printre nori
Vino, să numărăm stelele până-n zori
Vino, să îți arăt steaua mea
Vino, doar așa, cred, ne vom vedea!
Vino, eu te aștept oricât ar trebui
Vino, nu-ți fie frică, te voi păzi...
Vino, să vezi îngerii cum ne zâmbesc,
Vino, doar știi ce mult te iubesc.
Vino, în noapte, sub clar de lună
Vino, te aștept să fim împreună,
Vino, și dacă și tu ai vrea...
Vino, să îmi arăți steaua ta!
Vino, în amurg, în fapt de seară
Vino, când stele-ncep să răsară
Vino, să zburăm printre ele...
Vino...
Să ne-mpletim cununi din flori și din... stele
poezie de Mariana Simionescu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditez în fiecare zi ... la tine, soția mea ...
... Meditez
în fiecare zi la tine soția mea,
în liniște găsesc
adevărata ta stare de a fi,
în tăcere inimi și a minți
aud respirația sufletului tău
și a lui Dumnezeu...
... Mă întreab... mă screm... insist...
ca eu să-i dau măcar un sfert de oră,
sau o mică clipă de profundă dragoste,
în fiecare dimineață
... lui Dumnezeu...
ș-un sfert de oră... sau poate mai mult,
în fiecare seară
... lui Dumnezeu...
... Eu sunt toată înțelepciunea, iubirea,
și adevărul este că în orice moment
de ele voi avea vreodată nevoie,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
Lucrurile s-au întâmplat așa:
Când s-au întâlnit atunci, în prima seară,
Șezând pe-o bancă strâmbă la șosea,
Sub cerul înstelat de primăvară
Nu bănuiau ce soartă îi unește
Erau timizi, ca la-nceput de drum,
Gâtlejul îl simțeau ca prins în clește,
Vorbeau de aer, nori, de ceață, fum.
Deși simțeau un răscolit în vine
De parcă se chemau de ani și ani.
Timpul trecea, s-a-ntunecat de-a bine,
Și-atunci, în umbra deasă de castani.
Ce le-ascundea roșeața de pe față,
S-au apropiat, s-au mângâiat pe mână...
Au trecut ani, și seara, dimineața,
Acum bătrâni, sunt veșnic împreună.
poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea parcă nu mai este
Când de iubire-mi este dor
La sânii tăi privesc atent
Și simt în mine un fior
Cu brațe multe, violent.
Pic de vrere nu s-abate,
Murmură-n frunze pădurea
Inima adânc se zbate
Gândul zboară-n cer aiurea.
Lumea parcă nu mai este
O creație divină
Și cuprins ca-ntr-o poveste
Dragoste aștept să vină.
Caii nopții-n iazul morii
Beau și pasc o iarbă dulce,
Din văzduh cobor cocorii
Împreună să se culce.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfozarea dorului (sonet)
METAMORFOZAREA DORULUI
(sonet afectiv)
Cu-al timpului fuior țes voal de visuri,
Ca să-l dăruiesc dorului trubadur,
Prin toamna vieții mai ușor să îndur
Plânsul singurătății din apusuri.
În colț de voal leg al inimii murmur,
Să nu spargă tăcerea din abisuri.
Un veac a fi purtat prin universuri,
Căutând muză pentru mariaj pur.
Împreună trec al stelelor hotar,
Să-i cunune Împăratul din zenit,
Sorbind iubirea din pocal cu nectar.
Va răsări laur în destin menit,
Din vis metamorfozat în chihlimbar,
Pe-a veșniciei cale spre infinit.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce zici...
Ne știm? Daaaa, parcă ne-am mai întâlnit
Privirile prin iarba necosită
A unui vis plăpând și hămesit
De dragoste... Ți-am fost și-atunci ispită
Și m-așteptam ca-n gânduri să-mi mângâi
Obrazul fin, ca pârgul de caisă.
Deja te auzeam cum strigi "Rămâi!
Ești viața mea!"... Dar nu ți-am fost promisă
Și am plecat... Cu pași desculți, pe nori
Am rătăcit o viață și-o poveste
Până am înțeles că tu mă dori
Și pentru tine-n loc mi se oprește
Pământul... M-am întors și îți zâmbesc
Tu doar atât mai fă, ia-mă de mână
Și du-mă-acolo unde zări vorbesc
Că vom fi totdeauna împreună...
poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inseparabil
În fiecare zi mă tem
Să nu dispar din gândul tău,
Uitarea-ți ar fi un blestem
Mai crunt decât plonjatu-n hău!
Clipa sfântă când te-am găsit
A fost minunea vieții mele,
Tu ești visul meu împlinit,
Eu mă simt Lună între stele!
De n-ai fi element vital,
Unic, de supraviețuire,
Nu ți-aș fi țărmul de coral,
Nu mi-ai fi marea de iubire!
Formăm un component ciudat,
Armonios, inseparabil,
Piese lego ce s-au sudat
Într-un întreg impenetrabil.
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!