semne

În rochie de mireasă

Mă-mbrac în rochie de mireasă
Şi trandafiri îmi prind în păr,
Mamă, să fiu cea mai frumoasă!
Căci vezi, de tine îmi e dor...

Nuntirea-mi, astăzi, printre îngeri,
Deschide porţi visului tău...
Gătită-ş în argint de stele...
Vin îngerii la pieptul meu.

Un fluture cu aripi albe
Coboară iar pe catafalc,
Eu sunt în rochie de mireasă,
Voi, semne sub mormântul alb...

Tu eşti cu tatăl nostru, mamă,
Iar singură, aici, sunt eu...
Durerea munţii parcă-i sfarmă
Şi-o ştie numai Dumnezeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea păcatului

La egală distanţă de tine
şi de tristeţe,
existenţa caută culoarea păcatului,
care nu poate fi îndepărtat,
decât dacă-l trăieşti până la capăt...

În păcat, ţi se înmoaie arcurile gândirii,
dar ţi se întăreşte cugetu-n sânge şi trup,
cerul nu mai are graniţe
şi ai tot timpul tentaţia căderii în cer,
fiindcă păcatul e dincolo de om,
te copleşeşte, te năruie,
apoi te îndeamnă la smerenie...

Păcatul nu e capabil de renunţare
şi nici de înşelăciune,
el îţi oferă maximum de viaţă
şi maximum de moarte.

Încântare şi suspin – păcatul

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, toamnă!

Oh, toamnă, ruginiu cortegiu,
Aduci pe cer aceeaşi jale,
Semne de sângeriu carnagiu
Şi încă un apus de soare.

Lacrimi ce-au început să curgă
Pe-obraul fad, azi strălucesc,
Şi dorul cântului de ploaie...
Instantaneu, îmbatranesc...

Cerneala dulce a tăcerii
Mă scaldă-n muguri de argint.
Eu parcă sunt apusul verii
Din care-o clipă am fugit.

S-au copt şi strugurii, gutuia...
Pe coapse dalii mi-au crescut...
Sunt parte dintr-o altă toamnă.
Atâtea toamne am avut!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

Sunt aripă de fluture ce bate-avan
Din stea în stea la tine în tavan
Lăsând în urmă semne ce tresar
În flori misterioase de dulce nenufar.

Sângerează cercuri derulate-n ani,
Dulceaţa fericirii ducem la duşmani,
Steaua călătoare din 'nalt nu-i în picaj,
Ea luminează nuduri pictate în peisaj.

Strune-aprinse din sfere muzicale
Se sparg în zâmbete cu trosnet de petale,
Rodia melancoliei creşte-n plină noapte
La ora gândurilor zvârcolite-n şoapte.

Eşti rana frunzei ce se usucă-n ram,
Cu lumina ochilor lipită-n geam,
Suntem enclava de dor necunoscută
În lumea de dispreţ ce prin dispreţ ascultă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie poartă numele unei cifre

Nu-mi puneţi pe cap fărădelegile
şterse din coroana bătută-n rugină!
Locurile bântuite de stafii de gheaţă
ninse cu fluturi de sânge, măştile râd
unde-şi calcă pe urme tiranii.
.
Acolo noaptea-şi iubeşte stăpânii,
cu ura iubirii înregistrată-n memorie.
Punţi delirante, arcuri peste mări,
femeile pleacă în stepele răsăritului,
marginile lumii se îndepărtează.
.
Se smulg aripile la îngeri, păsările simt durerea;
prin aer sunt zburătoare metalice.
Penele desenate, simbol cu semne ciudate,
o femeie poartă numele unei cifre,
şi dragostea se consumă pe căi imaginare.
.
Nedumerit, mă întreb:
"Mirosul tău de femeie cu cine-l împarţi?"

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interzis cântatul păsărilor

purtăm semne de circulaţie pe noi
le afişăm în locul emoţiilor
prin traficul intens al acestei lumi informaţionale
printre fracturile cerului
coborât la pământ de durere
numai o clipă aici e un imens ambuteiaj
primăria oraşului nu mai ştie
poliţia e inundată cu amenzi
purtăm autodenunţuri pe sub piele
mulţi dintre noi suntem uragane ameţite
e greu să mai găseşti linişte
chiar la soare şi plajă oamenii răsuflă
imense furtuni aşa
deci ne afişăm semnele de circulaţie
interzicem orice zbor al celorlalţi
decolarea nu are rost
pe deasupra noastră sunt holograme
nicio pasăre nu mai are trill
cele adevărate stau ascunse în cer
acolo unde nu s-a crăpat încă

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stiloul acesta

cu pompiţă are o caligrafie a lui
obişnuit cu note de la 1 la 10
cunoaşte atâtea nume
unele ajunse mari
ca dumnezeu sfetnic
prin peniţa căruia au trecut conferinţe
şedinţe planuri proiecte grafice teze
semnături
şi-a luat notiţe a tăiat subliniat haşurat bifat
şi a pus mari semne de întrebare
schimbând neştiute cerneluri
cum şi regimurile

a intrat în pielea atâtor inşi
s-a lăsat golit de substanţă şi umplut la refuz
aruncat înjurat dezmembrat
de parcă de el ar fi ţinut pacea
a decis a pus rezoluţii
nesuferind că mulţi nu aveau mâinile curate

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezlănţuire

Păcat să moară oameni în război;
Dar mai păcat să moară-n timp de pace!
A dat în clocot ura dintre noi
Şi terfelim frumosul prin băltoace.

Urâm părinţii; ei urăsc pe fii,
Toţi suferim de-o gravă gelozie,
Ni-s ochii tulburi, au priviri pustii;
Trăim o generală amnezie!

Ni-i vorba fadă, ni-i cuvântul greu
Şi suferă mutaţii de o vreme,
Ne-om pierde-ncet şi sufletul ateu;
Pe limbă ne-au crescut şi spini şi semne.

De-atâta ură vom pieri curând;
Fiinţa omenească va dispare.
Ne-am pus implant în creier şi în gând,
În ADN –uri, baterii solare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne de întrebare

Ce este clipa într-o veşnicie
Şi ce-i o picătură-n ocean,
Ce este-o viaţă şi ce va să fie,
Ca parte-a Universului noian.

Ce este o bucuria într-o tristeţe,
Şi-un vis, acaparat de-un gând avar,
Ce este o imensă frumuseţe,
Salvată de-a urâtului calvar.

Cum e cu adevăru-n nedreptate,
Cum e să lupţi cu morile de vânt,
Sau cum iubirea fără pietate,
E-adesea întâlnită pe pământ.

Sau câte primăveri topit-au iarna,
Crestând în blana-i mii de ghiocei,
Sau cum să facem să-ntârzie toamna,
Cu-a ei îngălbeniri prinse-n cârcei.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neopritele tâmple

pleoapa lui se deschise
ca o coaja înca prea verde
trecând într-o clipă ca într-o adiere de vânt
din repaos in nelinişte
şi printr-o sforţare s-a ivit rodul
scânteind lumina
întai ca o palidă rază
apoi ca un glob
ducând cu el sufletul ca pe o nebuloasa
cu mult miez
totul înveşmântat într-o ploaie de aur
plângând calduţ la capătul dragostei
un ochi îşi îndrepta privirea spre piept
celalalt şi-l cobora spre călcâi
deodata cu urechile grele
trase peste arbori
auzea tot ce vorbea iarba
tot ce încolţea sămanţă uraca cu seva spre tâmplă
în acelaşi timp gândurile îi coborau adânc sub paşi
o risipa era de păsări şi semne

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul din Convorbiri literare (iunie 1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!