padurea freamata

Uliţa cu dragoste

Ce frumoasă-i tinereţea petrecută-n sat, la ţară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe uliţa de la moară, pe băncuţa de la poartă,
Cu sfială se ţesea dragostea, întâiaşi dată.

Visători, vrăjiţi de lună, sub salcâmul singuratic,
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaş si tainic,
Dragoste, alean şi patimi în noi se aprind şi ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.

Lunecând pe-a nopţii boltă, stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelaţii cad înspre pământ şi pier,
Fericiţi şi strânşi în braţe, tandri şi cuprinşi de dor,
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.

... E trecut de miezul nopţii. Vântul începe să bată.
Liniştea e întreruptă de un scârţâit la poartă,
-Te sărut la despărţire, pune-ţi pe umeri năframa!
Cu nelinişte şi teamă o chemă în casă mama.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea verde

poezie şi culoare
zorii zilei îmi deschid
înspre dimineţi cu soare..
soare cald în răsărit.

a trecut şi o furtună
parcă ieri... sau mai demult
azi din raze-mi fac cunună
glasul mierlei îl ascult.

glasuri mii... frunza e crudă
se agită-un piţigoi
ghioceii ies din umbră
fără pijama.. şi goi!

viorelele timide
îşi lasă privirea-n jos
toporaşii cu albine
se privesc în ochi duios!

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FAGUL MONUMENTAL

Trăieşti pe malul apei line
Când timpul liniştit domneşte
Şi totul în natură se odihneşte,
Iar zările-s curate şi senine.

Te clatini În faţa vântului puternic,
Iar fruntea-ţi înfrântă parcă plânge,
Dar niciodată trupul nu-ţi va frânge,
Vântul ăsta cât e de nemernic.

Alături de tine sălbatice stânci
Te înconjură atât de magistral
Între ele tu eşti mai colosal
Trufaş coroana spre cer ţi-o ridici.

Priviri spre tine au cătat cu drag
De secole ai stăpânit veşnic pădurea,
Spre tine nu s-a îndreptat securea
Rămânând mereu acelaşi tânăr fag

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

În ochi aş vrea să te privesc
Şi chipul meu să-l oglindesc,
Să-ţi rămână o suvenire dragă
Şi când pleoapa cade într-un vis
Eu să izvorăsc din paradis
Şi împreună în liniştea nopţii
Să alungăm monotonia singurătăţii

Mă pierd, în deşert mă rătăcesc,
Când în adâncul sufletului tău,
Vreau să citesc. să scotocesc
Şi alunecând în aşteptare
Caut cu sârguinţă şi ardoare,
Să descopăr în a ta pustietate,
Zarea liberă si largă-n care,
Pasărea –şi întinde aripile
Şi-n al ei zbor, trilul să răsune cu dor.

Unde line-n valuri se revarsă,
În universul nostru astral

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (16 august 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna a uitat să ningă

Supărate anotimpuri pe la noi nu vor să treacă,
Răzvrătite vin în grabă, stau puţin şi apoi pleacă.
Vremea-n treacăt ne tot minte, nu e cea din calendare,
Suferă pământu-n tihnă, hainele îi sunt murdare.

Iarna a uitat să ningă, ziua zace-n întuneric,
Ne-au ameninţat nori negri, au trecut, şi-au dat în petic,
Prin ninsorile răzleţe ne-au trimis câteva semne,
Neaua nu vrea să se-arate, n-are cine s-o îndemne.

Domolit fâlfâie vântul din aripi înţepenite,
Zboară ciorile-n izbelişti peste câmpuri zgribulite,
Întristată e pădurea legănându-şi goale ramuri,
Stau copiii supăraţi aşteptând iarna la geamuri.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet în stil popular

Foaie verde salbă moale,
freamătă Piteştiu-n vale,
plângând după-o fată mare,
cum e luna când răsare.
Zorii zilei când priveşte,
lacrimi varsă şi-o topeşte
şi-ncet moartea o răpeşte.
Foaie verde iarbă mare,
lumânare, lumânare...
a-nchis ochii fata mare.
E frumoasă, logodită,
nunta fetii pregătită
şi-a închis ochii negătită.
Toată lumea lăcrimează,
plânge mirele şi-oftează,
că mireasa nu e trează.
O, pământ, pământ mănos,
te blestem, făceate-ai os,
că răpeşti un chip frumos.
De-l primeşti, opreşte-ţi apa,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie

Statui rămase-n neuitare
cu ochii rezemaţi pe cer
citesc poeme milenare
aduse de un dor stingher.
Din ritmurile lor celeste,
cu rime faste pe contur,
adună magică poveste
în ochii din granitul dur.

Se rupe vraja nevăzută
din rima unui vers rănit,
un geniu urcă în volută
pe brâul magic din zenit.
Lumină sacră se adună
pe chipul său netulburat,
ajung statuile-mpreună
să ţină de pe socluri sfat.

Din amintirile umbrite
setează visuri de amor,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, ediţia din 13.04.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719) (13 aprilie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de seară

pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de foc
galben în zarea toată cât duc ochii,
e ţara noastră cea făr' de noroc,
ţara lui Lerui-Ler şi-a sfintei Dochii.

în depărtări se-aud tălăngi cum suie,
cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,
lăsând copacii întristaţi şi goi.

amurgul se-odihneşte pe poiană,
e-o linişte de început de lume,
se-aude-n depărtări o havaiană
şi câţiva nori s-au spânzurat pe culme.

lumina dup-amiezii dă-n amurg
şi lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi şerpuind cum curg
şi-o broască cântă veselă pe-un plaur.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de seară

pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de foc
galben în zarea toată cât duc ochii,
e ţara noastră cea făr' de noroc,
ţara lui Lerui-Ler şi-a sfintei Dochii.

în depărtări se-aud tălăngi cum suie,
cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,
lăsând copacii întristaţi şi goi.

amurgul se-odihneşte pe poiană,
e-o linişte de început de lume,
se-aude-n depărtări o havaiană
şi câţiva nori s-au spânzurat pe culme.

lumina dup-amiezii dă-n amurg
şi lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi şerpuind cum curg
şi-o broască cântă veselă pe-un plaur.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un final de verde

De o vreme te doare rădăcina
şi simţi că-ţi vine să te rupi
ai rezistat sub norii de furtună
şi-acum ai renunţa la mult

Ai scutura din frunzele pe ramuri
care te-apleacă spre pământ
şi parcă nu mai vrei să stai în vânturi
să dăinuieşti ca Duhul Sfânt

Ai devenit un lemn tot mai puternic
cu fiecare an trecut
şi-ţi este frică-acum de întuneric
că nu ştii ziua de-o apuci

Ai fost un lujer într-o altădată
când nu-ţi pasă ce-ai să ajungi
acum bătrân, uitat de toate-odată
ai vrea să râzi şi-ai vrea să plângi

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!