oua rosii

N-am mai iubit

N-am mai iubit nicicând, cum te-am iubit pe tine
Îmi agăţasem clipa cu-n clopot de picioare
Târând cu greu aripa. De-atâta aşteptare
Speranţele rotunde rar s-au trezit în mine.

Om fi dorit noi, oare, să înnodăm trecutul
Tot zăvorând cuvinte în scumpe ametiste?
Mor trandafirii roşii în parcurile triste
Iar toamna asta-şi face încet, încet debutul.

La margine de viaţă să mai strivim hotare?
Iubirea-şi are rostul! Ţâşnind din măruntaie
Îşi depănă povestea pe fiecare foaie
Şi-şi scrie cartea sorţii, cum ştie... fiecare.

N-am să iubesc pe nimeni, cum te-am iubit pe tine!
Am îmbrăcat altarul cu cântece şoptite
Şi afundată-n vise şi gânduri răvăşite,
Te-oi regăsi în stele, şi-oi plânge cu suspine.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste cu somon

Pe coridor am şi eu nişte plante amărâte. Le stropesc, ele se agaţă de viaţă, aşa ar trebui să fac şi eu.
În timpul prânzului, somonul din farfuria vecinei a sărit şi a muşcat-o de nas. Un somon carnivor. S-a produs o oarecare tulburare. Un chirurg a refăcut organul olfatctiv, cum era el, frumos şi mândru. Rău este că somonul a reuşit să fugă. A fost văzut în parc, se hârjonea cu nişte câini vagabonzi. Avea mişcări de focă, îi muşca, iar câinii lătrau fericiţi că au un tovarăş de joacă nemaiîntâlnit. Cineva a propus ca somonul să fie trecut în cartea recordurilor. Dar pe numele cui.? Pe al meu, în niciun caz. Este şi acum present în parc, autorităţile nu se interesează de el, au multe, alte probleme. Ce facem, mai cumpărăm somoni? Am citit că plantele şi animalele ( somonul nu este animal, da?) au suferit mutări genetice. Eu, care nu sunt somon, am în ultimul timp nişte vise caudate, mă dor ceafa, umerii, muşchii dorsali.
Medicul- şef al ospiciului a venit să-mi strângă mâna în somn. Apoi a scos un strigăt, de s-au dărâmat jumătate din clădirile din cartier. În alt vis, vorbeam cu mine la persoana a treia.
Într-o altă viaţă, somonul a fost profesor la Colegiul Fraţii Brown, din Lancashire. Am auzit că un domn, după moarte a ajuns ventilator. Bătea dintr-o pală ca o inimă.
Apoi a apărut o fiinţă cu contur incert şi misiune ingrată. Trebuia să demonstreze că a fost somon la viaţa lui.
În acest timp, avioanele se uzează, cad în picaj, justiţia, morala nu au nici un cuvânt de spus.
Eu am gustat din aura sfinţilor. Blocurile paralelipipedice tac. Aerul tace. Pământul mă apasă. Veşnicia pare un fluviu rece în care cresc somoni. Pereţii rostesc poeme. Omul se chinuieşte singur, se ghemuieşte de durere. Râde. Iadul se holbează la noi. Secundele măsoară eternitatea. Peste tot sânge, din soare, stele, lună, florile câmpului sunt roşii, somonii sunt roşii. Basta cu sângele şi cu această culoare roşie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip celest

Pe-un colţ de cer, rămas al nimănui,
Neinvocat de nimeni niciodată,
Din praf de stele şi quasari, făcui
Doi ochi frumoşi, superbi, căprui de fată!

Pe-o lacrimă ce cade, am aşezat durerea;
Iar pe cuvântul din privire-am pus pecete;
Pe dulci şi roşii buze am picurat tăcerea
Spre-a fi în veci ferită de vorbe indiscrete.

Întunecatu-i păr e golul dintre stele;
Sunt mii de diademe prin el ce strălucesc!
Se pierde-n infinitul de dincolo de ele
Şi-i pieptănat de îngeri; purtat de vânt ceresc!

Din prea mult dor, creat-am un chip frumos de fată!
Să vreau să-l uit, e-acolo! N-am cum să-l uit vreodată!
Din colţul meu de lume cu dor îl voi privi
Pân' voi urca la ceruri, spre a ne logodi!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul unde se sfârşeşte trotuarul

Există un loc unde se sfârşeşte trotuarul
Şi dincolo de unde-începe strada,
Şi-acolo iarba creşte moale în tot locul,
Şi-acolo-i soare cald, strălucitor ca focul,
Şi-acolo fugaci roşii curmă zborul şi-şi găsesc norocul,
Răcorindu-se-n vântul cu miros de mentă.

Trebuie să plecăm din locul unde fumul înceţoşează ochii,
Unde străzile-s gri şi-întortocheate!
Să trecem dincolo de frigul florilor de-asfalt,
cu mers măsurat şi lin, facă-ni-se darul,
Acolo unde razele de lumină-şi limpezesc cleştarul,
În locul unde se sfârşeşte trotuarul.

Da, să trecem cu mers măsurat şi lin, facă-ni-se darul,
Spre-acolo unde raze de lumină-şi limpezesc cleştarul
În ochi de copii, căci doar copiii mai pot gusta nectarul
Din locul unde se sfârşeşte trotuarul.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am auzit destule cuvinte

Iată, vremea iertării se apropie.
Ectenia inimii râvneşte la mila Domnului.
Să cerem biruinţă şi ni se va da.
Ni se va da, ba chiar mai mult.
Am auzit destule cuvinte urâte despre noi.
Să închidem ochii,
să ne-astupăm urechile.
Să ne rămână două luni albastre.
De-a stânga sau de-a dreapta nu-i totuna.
Această judecată nemiloasă, dar dreaptă...
Să cerem şi ni se va da.
Căci cine va primi un şarpe de la tatăl său
în loc de peşte?
Să lăsăm pietrele din mâini,
să ne întoarcem în biserici.
Unde verighetele mântuirii se bălăcesc vesele
în Potirul veşniciei.
Nu din mândrie spun aceasta,
ci din foame de fapte.
Căci cea mai frumoasă clipă a zilei

[...] Citeşte tot

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoaică albă risipei dată

A fost o vreme când
purtam doar orizonturi
prin ramurile verzi
În trupul nesăpat de-a timpului risipă
frumoase-mi erau livezile toate
cu mere roşii pe aripi purtate
zboruri înalte necoapte iubiri
A fost o vreme când
ploile luminii îmi fântâneau în ochi
noaptea îngenunchea supusă
lupoaicei albe
risipei date
Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă
dor amurgurile
de prea plin
aduceri aminte colindă nostalgic
la poarta zorilor închisă
Tantal mă cheamă spre limanul
umbrelor însetate încă
de seva dulce amară a lumii

[...] Citeşte tot

poezie de Agafia Drăgan din Iluzia regăsirii (2016)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Cuvintele vin la tine ca fluturi,
Nu poţi când le vezi decât să te bucuri,
Culoare şi foşnet, lumine şi umbre,
E totul mişcare şi jocuri de unde,

Şi-un suflet ce zace pe ţărmuri uitat,
Când versul, în lume, tăcut a plecat,
Şi-n jur mai rămâne doar cerul şi ploaia,
Cu macii cei roşii să ardă odaia.

Pe apele mării am să-mi conduc vasul,
Şi-oi plânge în păsări, cu ochii şi glasul,
Cu foşnetul dorului prin lume pribeag,
Iar noaptea călca-voi cu stele pe prag,

Lumina mea dulce în nopţi să sărute,
Cu raze de lună, rotunda ta frunte,
La piept să te ţină în noapte furiş,
Când dorul te arde, păienjeniş...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Vanghele (5 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de lumină

am învăţat şă îmbrăţişez cuvântul
când am zburat din palma Ta
în zbor de aripi peste zare
am învăţat să modelez cuvinte în lumina
primită într-o zi senină
născut din odiseea unui gând
crescut pe ţărmuri de mare
mângâiat de alge, scoici şi valuri adânci
la margine de timp, la capăt de veac
sunt candelabrul ce poartă lumina în cuvânt
prin văile sufletului în licăriri de zări aprinse
îngropasem seminţele lumii în cerul gândului
înfloresc acum maci roşii pe pajişti de dor
şi în întunericul cetăţii mă înţepam în spini
ce roşul era sângele ce curgea în pahare
în zori m-am ridicat
ţineam în palmă un trandafir deschis
despletit de taine îmbrăţişa surâzător universul
mă scurg pe treptele gândului
îmbrăcat în raze de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima Danaidă

Îmi cutreieri prin gânduri
ca un centaur plictisit
prin holde de nimfe pubere –
Un fior de plăcere
ca o săgeată trasă la întîmplare
îmi înţeapă călcâiul apoi urcă pe pulpe
Înainte de a bea licoarea cea neagră
te-nvelesc cu tăceri de crepuscul,
te sting cu şoapte neclare...
Uitarea – complice, prietenă –
te acoperă cu pânzele tuturor păienjenilor
ce ţes neîntrerupt
în sarcofagele mirilor Danaidelor.
Limba se întoarce vorace
după sărutul de rămas bun
după sărutul de bun venit
ce uneori mai au
acelaşi gust uşor acid
Sânii dospiţi de arşiţa nopţii
devin muşuroaie din care

[...] Citeşte tot

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul sexelor

Sunt iarăşi cu nevasta la cuţite,
E-n grevă şi la maică-sa-a plecat,
Dau fuga-n beci, am sticle pregătite,
La masă trei amici am invitat...

Golit-am frigiderul într-o clipă,
E rece, gol, ca iarna ce-a rusească,
Amicii au plecat acasă-n pripă,
Dar mâine oare, cine-o să gătească?

Am adormit c-un zâmbet tâmp pe faţă,
Mi-era cam frig mă chinuia şi astmul,
Simţeam în aşternut, că fără soaţă,
Mă părăsea, parşiv, entuziasmul.

M-au bântuit coşmaruri, o găină
Nu accepta deloc să stea în oală,
Sărea afară, tabla de slănină,
Părea că e vecina-n pielea goală.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!