oamenii te lasa

Florile: Asta arată pur şi simplu ce efect vulgarizator are acest neîncetat du-te-vino. Oamenii educaţi rămân întotdeauna în aceelaşi loc cu noi. Nimeni nu ne-a văzut vreodată ţopăind pe alei sau galopând nebuneşte prin iarbă în urmărirea libelulelor. Când vrem să schimbăm aerul, trimitem după grădinar care ne duce în alt pat cu flori. Asta e o comportare demnă, aşa cum se cuvine. Dar păsările şi şopârlele n-au simţul ăsta al liniştii. De fapt, păsările n-au nici măcar o adresă permanentă. Sunt nişte vagaboande, ca şi ţiganii. Şi ar trebui tratate exect la fel.

replică celebră din Ziua de naştere a Infantei, scenariu de Oscar Wilde (1892)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

David Dobel: Chiar tu ai spus-o, ţi-e frică să dormi singur. Despre asta e vorba. Te înhăitezi cu tot felul de puştoaice dintr-astea instabile emoţional care te scot din minţi, până şi şeful tău – e jidan! Oi fi împărtăşind eu convingeri iudaice, dar şeful ăla al tău e din triburile pierdute ale lui Israel care ar fi fost mai bine să rămână pierdute. Şi mai e şi terapeutul ăla care, precum Dumnezeu, nu spune niciodată nimic şi care, tot ca Dumnezeu, e mort. Nu e nimic rău în a-ţi fi frică. Aşa suntem noi, oamenii: ne e frică. De aceea ai nevoie de o trusă de supravieţuire!

replici din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de Woody Allen (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hanul

O să deschid un han micuţ
Sub dealul acesta ca o cască,
Unde toţi oamenii cu ochi căprui
Vor putea veni să se-odihnească.

Vor fi pe mese străchini cu mâncare
Şi căni pline cu vin să ostoiască frigul
Tuturor oamenilor cu ochi căprui
Pe care-i va chema năpasta sau câştigul.

Somn bun şi lin dormi-va călătorul
Şi cu noroc se va visa ajuns acasă.
Mă voi scula la miez de noapte
Să ţin treaz focul şi odaia călduroasă.

Oh, am acest vis tandru şi nebun pentru că
Tot binele de care-am avut parte
L-am trăit alături de un om cu ochi căprui
Demult, în tinereţe – şi departe.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

După votare…

Doi dulăi roşii la blană
Rebegiţi şi rupţi de foame,
Amuşinând după hrană,
Era lor, vor să proclame.

Vor deja măcelărie,
Coteţe cu termopane,
Amândoi cer cu tărie,
Cele mai bune ciolane.

Fiecare vrea în faţă,
Nu contează cu ce cost,
Lătrându-se ca la piaţă,
Pentru fiecare post.

Haitele sunt numeroase,
Şi pretenţiile sunt mari,
Trebuiesc tone de oase,
Că-s prea mulţi veleitari.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Constantin (9 decembrie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise pe zăpadă

Brusc se iau decizii contondente,
Visele se îndulcesc în fete,
Vârstele-n etaje aleargă după ele,
Le ajung doar cei mânaţi de stele.

Copiii mici le ating la călcâie,
Adolescenţii doar în poezie,
Adulţii le mângâie peste tot,
Bătrânii doar acolo, unde pot.

Fiecare-i cu inima- altar,
Unii au fler, alţii n-au habar,
Unii au bani, nu au putere, –
Unii chiar se lasă de plăcere.

Fetele se-ncântă, înduioşate
Adună îngeri şi îi scaldă-n lapte,
Căutat de-o spaimă înspumată
Prefer să fac potecă în zăpadă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trifon (tot mai agitat): Excelenţă... Se revarsă furia adâncului!
Samson (poruncitor): Nu te mai văicări! Coboară în subteran! Vorbeşte cu oamenii!
Trifon (speriat): Eu?
Samson: Tu! Eşti vice-liderul lor! Linişteşte-i!
Trifon (speriat): Şi ce să le spun eu, păcatele mele? Că n-am mai fost sub pământ de la Revoluţie încoace...
Samson (autoritar): Spune-le poveşti! Pentru ce te-am învăţat posologie? Pacea socială se bazează pe credinţă şi încredere. Oameni sunt creduli, tu eşti credibil. Promite-le muzică, bani, bere, femei, protecţie socială. Dacă vrei ca mulţimea să teasculte, promite-i tot ce ştii că ea aşteaptă!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea mult râvnită a fost menită să-şi afle adăpostul într-o zonă ferită şi ascunsă de orice privire aflată la pândă. Şi locul acela este greu de dovedit, dacă stăpâna absolută nu-şi dă acordul. Ea este pitită strategic, sub un munte solid, nu prea înalt şi rotunjit, care înfrumuseţează alcătuirea spiţei femeieşti, căruia oamenii i-au conferit numele lui Venus, zeiţa dragostei, nume plin de promisiuni, armonie şi bucurii nemaiîntâlnite, munte acoperit de o pădure scurtă şi deasă, ca o pavăză împotriva celor care ar încerca s-o cucerească.

Virgil Răzeşu în Mic tratat de deflorare (2009)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi neîmplinite...

Când n-are omul ce să facă
O ia pe drumuri ca nebunul
Şi-alege din trasee unul
Îşi ia şi soaţa pentru clacă
Sperând să-i placă
Îi merge gura ca taifunul
Şi schimbă placă după placă
Soţia
Fără să mai tacă...

Când n-are omul argumente
Să o-ntrerupă pe soţie
O ia pe drumul dinspre vie
Şi-n fericitele momente
Precum Terente
Se-ndrăgosteşte în prostie
Îşi lasă soaţa cu talente
Şi pleacă
Fără argumente...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dom' Ubu: Căpitane Bordură, sunt hotărât să te fac duce de Lituania.
Căpitanul Bordură: Cum, dom'le Ubu, eu vă credeam tare pârâit.
Dom' Ubu: Dacă vrei, în câteva zile sunt stăpân în Polonia.
Căpitanul Bordură: O să-l omorâţi pe Venceslav?
Dom' Ubu: Nu-i prost, pezevenghiul, a ghicit.
Căpitanul Bordură: Dacă-i vorba să-l omorâm pe Venceslav, mă bag. Sunt duşmanul lui de moarte şi răspund de oamenii mei.
Dom' Ubu (năpustindu-se la el ca să-l îmbrăţişeze): Ah, Bordură, tare-mi eşti drag!
Căpitanul Bordură: Pff! Puţiţi rău, dom'le Ubu! Nu vă spălaţi niciodată?
Dom' Ubu: Rar.
Madam Ubu: Niciodată!
Dom' Ubu: Te calc în picioare!
Madam Ubu: Mare rahart!

replici din piesa de teatru Ubu rege, scenariu de Alfred Jarry (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Când plouă lin în primăvară,
Toţi zic: "Să dea Domnul, să dea!"
Şi tu te culci pe prisp-afară,
Mai vezi pe cer şi câte-o stea...

E cald şi ploaia răcoroasă
Ozon în aerul curat
În urmă-i lasă; drăgăstoasă
Natura toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie
Că au scăpat de iarna grea;
Se pup brabeţi cu gălăgie,
Şi iată şi o rândunea...

Şi-o barză... calcă cu măsură
Cu pasul grav, explorator,
se plimbă chiar prin bătătură
Cu aerul nepăsător.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!