discursuri de sfarsit de liceu

Dragoste bleu ciel

cerul şi-a mutat lacrimile
în pieptul meu se nasc diluvii şi doruri fără sfârşit
un perpetuum mobile al simţirilor -
diluvii înecând doruri
doruri născute din apa lor
precum phoenicşii din cartea cu coperţile bleu ciel -
unde-mi eşti, iubire?
am săpat pentru tine o insulă din sânul apelor
şi te aştept
ca atunci
într-un iunie al cireşelor-cercei
pe care doar tu ştiai să mi-i prinzi la urechi
cu dragostea ta bleu ciel

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bucăţi de adevăr

pe care le-aş arunca
într-o parte de lume
să nu le mai aud
strigându-mă

sunt bucăţi de drum
pe care le-aş şterge din suflet
şi m-aş îngropa în tăcere
până la sfârşit

sunt bucăţi de fericire în sângele meu
pe care le-aş trece-n uitare
că umblatul pe jumătate
e un fel al meu de a fi
însă
chiar şi aşa
aruncând
ştergând
uitând
poezia mea

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

J. Milton Miles

De fiecare dată când batea numai clopotul bisericii Presbiteriene
Ştiam că este clopotul presbiterian.
Dar când sunetul său venea amestecat
Cu sunetul bisericii metodiste, creştine,
Baptiste şi congreţionale,
Nu mai puteam să-l disting,
Nici pe celelate unele de altele sau pe oricare dintre ele.
Din multele voci care m-au chemat în viaţă,
Nu te mira că n-aş putea să-ţi lămuresc
Adevărul de minciună –
Nici măcar, la sfârşit, vocea
Pe care ar fi trebuit să o cunosc.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie de noiembrie

Te uiţi la toamna umedă şi rece
prin aburii-n vârtejuri tulburi,
pierdut în gânduri...
şi ceasul bate doisprezece.

Tu,
copil încruntat ce vrea să depăşească timpul,
sau tu, cel prea demult copil,
spirit neliniştit,
când toamna-i pe sfârşit.

Te-aş ascunde între palmele mele
şi n-ai mai auzi vântul,
ţi-aş respira fricile,
încălzindu-mi răsuflarea pierdută,
ş-apoi m-aş ghemui,
în locul meu, de-aş şti unde ar fi...
Şi, de-aş putea,
aş opri timpul,
privindu-te,

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legi şi fapte...

Când în clocotul de ură
Legi şi fapte sunt strâmbate,
Cade noaptea peste toate-
În sfârşit de uvertură!

Doar zăpada dă căldură
Peste inimi degerate;
Când în clocotul de ură-
Legi şi fapte sunt strâmbate!

Gura minte, ochiul fură,
Din instincte curg păcate,
Sub un zvon de libertate-
Curg şuvoaiele de zgură!

Când în clocotul de ură-
Legi şi fapte sunt strâmbate...!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (17 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte: o, tu, chip în adânc

Noapte: o, tu, chip în adânc
destrămat într-al meu.
Tu, căutării mele înmărmurite, adânc
covârşitoare, mereu.

Noapte, în privirea mea fremătând,
în tine însă – trăinicie;
creaţie fără sfârşit, dăinuind
pământul când n-o să mai fie.

Plină de noi constelaţii
lepădând din goană nebună
pojar aventuros în interspaţii
tăcut ce se-nstrună.

Prin simpla-ţi prezenţă, cât de mărunt,
covârşitoareo, mă ştiu –
totuşi, uns cu-ntunecatul pământ
îndrăznesc în tine să fiu.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război

A început lupta şi e normal să mă tem,
Căci ne atacăm şi arme de foc avem,
E război şi suntem în linia-ntâi soldaţi,
E permis orice, iar morţii-s deja uitaţi.

Cuvintele încărcate, de asalt-s pregătite,
Şi deja pentru eroi săpate sunt morminte,
Stăm faţă-n faţă cu mâna pe trăgaci,
Aceeaşi ţintă, niciunul nu-i stângaci.

Cu salve de tun începe acest sfârşit,
Timpul a obosit, aşteptă şi s-a oprit,
Legiuni de emoţii atacă zidurile înalte,
Şi-mi mor gardienii visurilor eşuate.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (25 octombrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morgue

Ei zac aşa, de parcă ar fi gata,
acum, târziu, să afle-o faptă care
să-i înmănunche liniştii-ngheţate
şi între ei s-aducă împăcare;

căci parcă nu-i sfârşit în astea toate.
Nu afli nume-n buzunări deşarte.
Dezgustul de pe gurile uscate
să-l spele n-au putut; stă mai departe;

doar într-atâta s-a schimbat; curat e.
Şi bărbile sunt mai ţepoase-acuma,
de gardieni mai bine tunse, numa

la privitori să nu le facă silă.
Întoarsă e sub pleoape-a lor pupilă,
privirile-năuntru-s îndreptate.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fanteziile unui bărbat singular

Vă-nşir telenovela vieţii rele
Din casa noastră, tradiţională,
De când bizara stea a soaţei mele
A-nvins în lupta grea, electorală!
Cam de vreo paişpe ani căsătorit,
Când o iubeam complex, total, solid,
Mi-a dat o veste ce m-a împietrit:
-Scumpilă, mă fac membră de partid...

Nutresc un dor de când eram copilă,
Schimbat de prin liceu în plan fierbinte –
Cu-mbârligări, prin fente, cu vreo pilă,
Plus baftă, s-ajung moţ... o Preşedinte!!
I-am replicat că-mi place-aşa cum este,
Cu sâni babani, plesnind de sexapil,
Dar m-aşteptam, cum fac ades neveste,
S-anunţe că-i "pe ţeavă" vrun copil...

Năprasnic se-azvârli-n politichie,
Cu toată-nverşunarea muierească

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 61

În discotecă, sub lumina crudă
A reflectoarelor apatice, la bară,
Dansând pe ringul lustruit cu ceară,
Îşi etalează vag o coapsă nudă,

Vulpiţa rea ca să îi facă-n ciudă
Unui cioroi bătrân cu pana rară,
Ce-n colţul său, în fiecare seară,
Cu cascavalu'-n buzunar, asudă.

Încet, încet, dorinţa îl sugrumă
Şi'acceptă flasc când ea propune-o sumă
Drept onorariu ca s-o vadă goală,

S-o pipăie sau s-o frământe-n budă,
Dar, la sfârşit, dupa o scurtă trudă,
Face infarct”.”Povestea e banală!”.

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!