cultura e ceea ce

Cronică timpurie

Vrei să pari ceea ce nu eşti,
Privirea goală trădează râsul fals,
Tu doar oglinzii îi mărturiseşti,
Cât de mult ai vrea să simţi în paşi de vals.

O lume-n care sufletul e trist,
Unde zâmbetul zburdă şi ucide,
Tu oare mai poţi fi sufletist?
Ce-ntrebare cu retorică fierbinte!

Tăcere unde-ar trebui să fie glas,
Indiferenţa completează râsul fals,

Ochi injectaţi cu plăcere,
Plăcerea de a provoca durere,

Dar acolo unde e durere,
Un zâmbet cald, şi nu amar
... este plăcere."

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere de recurs

În numele poporului român,
În numele a ceea ce mă doare,
Înaintez recurs fără scăpare
Cerescului şi absolut stăpân.

Noi dacă pe aici ne mai târâm,
Fă-i monument, că nici mormânt nu are,
Lui Ion, întregitorul de hotare,
Trimis acum pe celălalt tărâm.

Nu vom putea trăi cu frica-n sân,
Momentele de demnitate rare,
Trăiască veşnic România Mare,
Ce numai sieşi îşi va fi stăpân.

Îl cheamă, după ţara care-l doare,
Ion Antonescu, Mareşal Român.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întru

Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morţilor
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei
se adaugă la tot ceea ce sunt
şi acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte şi lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
şi reacţii de sentimente îşi termină existenţa
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.

poezie de Eugenia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară la Auschwitz

Îmi amintesc perfect pâcla, cerul verii-înnegurat spre soare-apune;
despărţirea era-n mintea mea... şi gânduri pe care nu le pot spune
îşi băteau adânc clopotele-n mine – şi nu vă pot împărtăşi nicicum
dacă ceea ce se-întâmpla era bun sau rău, sau unde se află-acum.
Rememorez şi azi zilele lungi, încărcate de ceaţă-ale acelei veri, acel fum;
apoi, am aflat: cerul a-încremenit, în vreme ce vara se pierdea pe drum.

poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 25

Cei care-au fost mereu iubiţi de stele
Cu titluri şi onoruri se fălesc,
Dar eu n-am fost favorizat de ele
Şi nu mi-au dat ceea ce preţuiesc.
Măreţii prinţi petalele-şi întind
Cum fac şi gălbenelele la soare
Ce simt a lor trufie-adânc zvâcnind
Şi mor în slavă doar la o încruntare.
Şi-acel războinic sângeros în lupte,
Care a biruit de mii de ori,
Când e învins e şters din cronici iute
Şi e uitat de toţi adeseori.

Dar eu, care iubesc şi sunt iubit,
Nu prigonesc şi nici nu-s prigonit.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptatea (Sonet Tarot)

Cugetă calm, lucid, nu te aprinde
Şi inima n-o crede de-astă dată
Că dacă-n mreaja ei te va cuprinde
Gândirea îţi va fi înceţoşată.
Sentinţa ta să fie cumpănită
Prejudecata las-o la o parte
Ca să primeşti răsplata cuvenită
Nu doar acum, ci chiar şi după moarte.
Şi nu uita că-n lume e o lege
Care de mii de ani ne guvernează
Că la final oricine va culege
Doar roadele a ceea ce plantează.

Ce-i bun şi rău tu bine cântăreşte
Chiar dacă lumea te nedreptăţeşte.

sonet de Octavian Cocoş (21 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi aniversară

Azi, de ziua ta, eu îţi doresc,
Bucuria în suflet să-ţi răsară,
Un festival de lumini să-ţi fie anul,
Viaţa să-ti fie o veselă sărbătoare,
Şi în a ta călărorie flori să presari,
Ca-n fiecare an ce va veni
Să le admiri şi să miroşi al lor suav parfum.

Azi, de ziua ta eu îţi doresc
Să fii tu, ceea ce simţi că eşti,
Din drumul tău să nu te abaţi,
Că numai aşa vei simţi în al tău suflet, extaz,
Să înveţi că tu eşti mai presus
Decât au alţii ceva de tine de spus.

Azi, de ziua ta eu îţi mai spun,
Invată de la stele cum să străluceşţi,
Învată de la lună cum să tot creşti,
Învată de la ape cum să-ţi croieşti al tău drum,
Învată de la brazi ca drept să stai

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (30 septembrie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Jane

225 de zile sub iarbă
şi tu ştii déjà mai multe decât mine.
ei te-au lăsat demult fără sânge,
eşti un băţ uscat într-un coş.
aşa merg lucrurile?
în camera asta orele dragostei
mai fac încă umbre.

când ai plecat
ai luat cu tine aproape
totul.
nopţile îngenunchez
în faţa tigrilor
care nu ma vor lăsa să exist.

ceea ce tu ai fost
nu se va întâmpla încă o dată.
tigrii m-au descoperit
iar mie nici nu-mi pasă.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta

Ei spun că simulez sau mint
În tot ce scriu. Nu este aşa.
Adevărul este că eu
Simt prin imaginaţie.
Nu folosesc corzile inimii.

Tot ce visez sau las liber
Alunecă de pe mine sau moare,
Aşa cum se întâmplă cu-o terasă care priveşte
La lucruri de dincolo de ea.
Acele lucruri mă călăuzesc.

De aceea eu scriu din mijlocul
Lucrurilor, nu lipit de picioarele cuiva,
Liber de propriile mele confuzii,
Preocupat de ceea ce nu este.
Sentimente? Să lăsăm cititorul să simtă.

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am dorit, am împlinit

Ca o lebădă pe ape
Viaţa noastră a plutit.
Acum suntem mai aproape
De tot ceea ce-am dorit.

Am dorit s-avem o casă,
O casă şi doi copii.
S-avem ce pune pe masă,
Să le facem bucurii.

Avem casă, avem masă,
Doi copii cum ne-am dorit.
Viaţa ne este frumoasă,
Ce-am dorit, am împlinit.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!