Serioase/triste despre chipul mamei, pagina 55
Poarta raiului împarte lumina
Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.
Ninge cu respirații grave,
tăcută și febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.
Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.
La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,
Iarna se trăiește frumos.
Dumnezeu face concesii
după chipul și asemănarea lui.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Ion Ene Meteleu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/ion_ene_meteleu.jpg)
Trezire
Într-un ungher de noapte
stă treaz eternul meu vis,
și-n ultimul somn, de moarte,
mă va urmări, poate-n Paradis.
Vis neîmplinit ce mi-ai bântuit viața,
și nu doar nopțile,
nu ți-ai întors către mine fața,
nu mi-ai deschis porțile,
te-ai așezat povârniș
în calea urcușului,
văl de ceață spre luminiș,
furtună destin în zborul pescărușului.
Acum, știu cum să te-alung:
dacă voi închide ochii,
n-o să mai dorm,
cu gândul o să-ți străpung
travestiul în negre rochii,
chipul hidos și diform...
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Ne amintim
ne amintim până la urmă
atunci când viața ni se curmă
și stă închisă în morminte,
de toate-aducerile-aminte.
ne amintim de tot ce-a fost,
povești închise într-o carte,
file rămase fără rost
de care nu mai avem parte.
ne amintim și de lumină
și de noroaie și de tină
și din argila modelată
voi face chipul tău de fată.
și vom cânta încet-încet
duiosul nostru menuet,
vom sta ca domnii împreună
sub clarul cerului cu lună.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Valeriu Barbu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/valeriu_barbu.jpg)
scrisoare mamei
port cu taină
sărut neșters pe obrazul
nevăzut de oglinzi.
O umbră una din umbrele mele
mă trage contra-pas
mă vrea
acolo, în ieri-ul gumat.
Îmi amintesc ultimul zâmbet
grimasă mai degrabă
te rugam să nu plângi
îmi spuneai că ți-e frig,
c-ai visat și semnu-i drum lung
deja nu mai puteam
să te îmbrățișez, dar
ți-am trimis medalionul acela
cu faunul, te-am văzut
când l-ai aruncat la o răscruce
tu nu știi
ecoul
mi-a lovit umbra
îmi zic să nu-mi mai pese
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
A cincea și ultima scrisoare
Trec anii, trec, ca umbre de visare;
Pe unde cred ca esti, e amintire,
Ca fumul de destrami din amintire,
Iar chipul tau, contururi nu mai are.
Eu insami, ca-ntr-un zid de manastire
Imi voi zidi speranta-n renuntare.
Feresre n-am sa las, ci, cu uitare
Imi voi ucide rana din privire.
Nu-ti cad nici in genunchi sa te implor
Ce nu-mi poti da nu-ti voi cersi vreodata
Ramane-voi sa-mi port povara toata
Insingurata si ratacitoare
"La urma urmei, oare sunt datoare
Ca pentru tot ce simt să-ți dau socoată?"
poezie de Ioan Mureșan din Scrisoarea a cincea... (1990)
Adăugat de Ioan Mureșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Laude
Chipul tău, ce ador să-l privesc...
E ceresc.
Părul tău frumos și lin...
E divin.
Ochii tăi mari și pătrunzători...
Sunt strălucitori.
Buzele tale apetisante...
Sunt tentante.
Glasul tău înduioșător...
E liniștitor.
Zâmbetul tău des, de neuitat...
E minunat.
Râsul tău vesel și adorabil...
E observabil.
Inima ta caldă și iubitoare...
E mare.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![William Shakespeare](http://www.citatepedia.ro/autori/f/william_shakespeare.jpg)
Sonetul 93
Deci voi trăi crezând că ești fidel,
Ca soțul amăgit, căci fața ta
Îmi pare a mă iubi, dar mă înșel;
Când mă privești, gândești pe-altcineva.
Pe chipul tău eu ura n-o zăresc,
De-aceea nu pot ști că te-ai schimbat.
Alții în ochi trădarea o nutresc
Stau încruntați, purtându-se ciudat.
Dar Cerul te-a creat și-a stabilit
Ca pe-al tău chip iubirea-n veci să stea;
Și-orice gândești sau orice-ai fi simțit
În ochii tăi s-arăți doar dragostea.
Ca mărul Evei ești de minunat
Pari virtuos, dar ești cam depravat.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Cu tine fericirea moare
Zâmbetul din ochii tăi
ascunde multă durere.
Obrajii-s palizi, n-au văpăi,
viața ți se stinge, piere.
Încet, încet, pe chipul tău
tristețea se așterne.
Va plânge mult sufletul meu,
destul de multă vreme.
Te simt rece și tăcută,
firul vieții s-a întrerupt.
O lume rămâne mută,
eu îți dau ultim sărut.
În liniștea apăsătoare
o lumânare ți-am aprins.
Cu tine fericirea moare,
îmi pare rău, moartea ne-a învins.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Ionuț Popa](http://www.citatepedia.ro/autori/f/ionut_popa.jpg)
Cioburi de lumină
Cristal ți-e trupul în vârtej de fuste
și ochii-ți sunt ferestrele spre mine;
mi-e gândul stors ca floarea de albine,
când literele te-nvelesc, robuste,
cu rouă-albastră. Dezmierdări puține
sunt și vor fi - ce încercari înguste
să-ți miște fruntea din aride cruste
ori chipul pal să-l urce-n opaline
contururi. Tu, întemnițat odor
în universul lumilor barbare,
mai șterge-mi rana pân' o fi să mor
în lupte-adânci. Îți cer, în gând, iertare
că n-am solide aripi de condor,
să-nalț iubirea dincolo de soare.
sonet de Ionuț Popa (16 februarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
![Petre Gigea-Gorun](http://www.citatepedia.ro/autori/f/petre_gigea_gorun.jpg)
Aici
Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoșii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniștea din casă.
În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe fața ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni și de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.
Aici și cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.
Aici este câmpia ce naște mereu pâine,
Speranța zilei de azi și-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieții și mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mișcare.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)