cei 7 ani de acasa

Ivan Mihailovici Mahov: O să vă strivim ca pe nişte gândaci pe toţi cei care numai se vor gândi să ni se opună. Chiar dacă va fi vorba de milioane. De zeci de milioane. Avem puterea... Toată puterea!

replică din romanul Cântecul mării de Oleg Serebrian (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi dacă vom întârzia; deci, nu vom sosi nici până în ianuarie 2101?
Traian: În acest caz, chiar ar fi problematic şi doream să vă vorbesc şi despre o asemenea posibilitate. Deci, dacă nu veţi sosi până pe data de 27 ianuarie 2101, nu numai că se vor sista plăţile spre conturile voastre, asta n-ar constitui nici un dezastru, doar v-aţi putea restabili financiar oricând v-aţi întoarce... Mai neplăcută ar fi întârzierea nepermisă în sine, cât şi faptul că ziua imediat următoare, 28 ianuarie 2101, toate sumele strânse în bancă în aceste conturi, pe numele voastre, vor fi scoase, cu acordul părinţilor voştri, iar toţi banii astfel rezultaţi vor fi utilizaţi în scopul organizării unei misiuni cu echipaj, o misiune organizată cu scopul clar de a vă căuta pe voi, deci, o misiune pornită spre Proxima, pe urmele voastre, a cărei dată de plecare va fi 28 ianuarie 2101.
Nistor: Poftim?! Adică aţi trimite un echipaj tot spre Proxima, pe acelaşi traseu, în căutarea noastră?
Traian: Evident, da, fără a mai sta pe gânduri!
Alex: Cu ce navă?
Traian: Dacă la ora actuală, "Pacifis" este unica navă ce poate face faţă unei asemenea călătorii, în 15 ani de acum încolo, se va putea construi o alta aptă pentru o asemenea misiune; vouă v-a luat doar 3 ani pentru a o realiza; se vor găsi şi fondurile necesare construcţiei unei nave cu posibilităţile "Pacifis"-ului... Cât despre fondurile necesare pentru plecarea într-o astfel de misiune de salvare, acestea ar fi asigurate din banii voştri, strânşi în banca Institutului de-a lungul celor 15 ani, dar ar fi de preferat să nu se ajungă în situaţia de a organiza acea misiune; sper să sosiţi înainte de acea dată.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan: Nu-mi vine să cred că Nate Archibald e gigolo.
Vanessa: Să nu mai spui nimănui!
Dan: Cui? Cui aş putea spune? În afară de toţi cei pe care i-am cunoscut vreodată. (Pauză.) N-o să spun.

replici din filmul serial Gossip Girl: Intrigi la New York
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nermal: Garfield, Jon îl ia pe Odie la întâlnirea cu Liz şi pe tine te lasă acasă.
Garfield: Ştiu, Nermal.
Nermal: Pleacă într-o aventură şi tu tot aici eşti.
Garfield: Şi ce vrei sa spui?
Nermal: Cred că te simţi aiurea, că Jon te lasă la urmă şi pe Odie îl scoate în oraş, e ca şi cum... nu mai eşti favoritul lui!
Garfield: Hei, ce-ai zice să ne jucăm de-a operaţia pe creier? Îmi aduci uneltele? Hmm... (Garfield vede maşina cum se îndepărtează de lângă casă.) E atât de trist. Jon a înnebunit de tot. Nu înţelege cât de important sunt pentru el.

replici din filmul artistic Garfield
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alma Jr., în vârstă de 13 ani: Tată, povesteşte-ne când erai pe acel armăsar la rodeo!
Ennis Del Mar: Este o poveste scurtă, draga mea. Am fost în şa doar pentru vreo trei secunde. Următorul lucru pe care mi-l amintesc este că zburam prin aer... doar că nu sunt un înger ca tine şi ca Jenny, aici de faţă; nu am aripi. Şi aceasta este povestea călăritului meu.

replici din filmul artistic Brokeback Mountain
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grivan: Un om cu probleme trebuie cel puţin respectat...
Nerva: Dar eu te respect, amice! Nu e vina mea că matale te-ai făcut filozof, când piaţa muncii are nevoie de dansatoare!
Grivan: Duceţi cinismul la paroxism! Nu vă supăraţi...
Nerva: Ce tot îi dai cu cinismul?
Grivan: A fi cinic înseamnă a încălca normele morale de convieţuire socială şi de bună-cuviinţă...
Nerva: Extraordinar! Ai pierdut cinci ani prin facultate, ca să înveţi asemenea platitudini!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phyllis: Sunt din California. M-am născut chiar aici în Los Angeles.
Walter Neff: Se spune că toţi cei din California s-au născut în Iowa.

replici din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Poate că n-a murit definitiv. Cei mari nu mor niciodată de tot!
Groparul: Piesa e banală. Ne descurcăm noi, cumva şi fără Regizor. E doar o comedie...
Bărbatul: Comedie umană! Nu subestima situaţia! Nevastă-mea va naşte popoare-ntregi.

replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tândală: Eşti necăjit, Păcală! Parcă ţi-ai fi pierdut Steaua Polară!
Păcală: Unii, cică, au găsit-o în pantaloni!
Tândală:!?
Păcală: Da. Cei care gândesc cu genunchii: o stea aici, una colea!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Felicitări, Lucian! Vezi că în cele din urmă tot tu ai fost numit comandantul nostru. Am avut deci dreptate când am presupus că tu vei fi acela; am avut o intuiţie grozavă.
Lucian: Da, Maria, se pare că ai avut dreptate. Îţi mulţumesc pentru felicitări, deşi nu ştiu cum ai putut să-ţi dai seama atât de exact de acest amănunt. Cred că te-ai infiltrat cumva prin Comisia care a fost desemnată să ia această decizie, sau probabil ai avut relaţii importante printre cei din Comisie.
Maria: Asta cred că se dorea a fi o glumă. Îmi place că ai simţul umorului.
Lucian: Da, cred că tocmai asta ne mai lipsea: Un comandant cu simţul umorului; în rest le aveam pe toate, nu-i aşa?!
Maria: Cu simţul umorului, dar şi cu cel al responsabilităţii.
Lucian: Adică, vrei cumva să spui că doar eu voi fi responsabil de tot ceea ce se va întâmpla, bine sau rău, de acum încolo, în decursul celor 13 ani, sau cât va dura misiunea noastră?! Te asigur că-mi voi asuma întreaga responsabilitate care-mi revine, dar nu cred că totul ar trebui să cadă pe umerii mei; n-aş putea face faţă!
Maria: N-am vrut să spun asta, Lucian. Nu mă înţelege greşit. Bineînţeles că nu trebuie să cadă totul pe umerii tăi sau ai lui Mihai; într-un fel sau altul, toţi suntem răspunzători de ceea ce se va întâmpla în continuare şi trebuie să contribuim cu ceva. N-o să vă lăsăm singuri.
Lucian: Mă bucur să aud asta.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!