Toate rezultatele despre +satul +meu, pagina 55
Iarna
Mândra iarnă norii îi cerne
Peste satul de poveste
Stratul alb timid se-așterne
Peste case, peste creste.
În curțile ce par adormite
Fluturii de zăpadă joacă,
Casele de ger sunt amorțite
Și mantia albă o îmbracă.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Stau cu satul tot la poale
Și mereu mă latră câinii,
Ca și când l-aș fi furat.
Dar mai jos de sat, în vale
Broaștele îi cântă lunii
Intonându-i osanale...
Mie-mi bat în lampă fluturi
Cu aripe colorate
Suflete, nu mi te bucuri?!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La un colț vine
fericirea peste tine depinde
de munca făcută de timp
când apare ești sătul de trudă
te-ai mulțumi cu o bucurie
mică și obișnuită pentru sănătate
de la colț prinde o pânză ușor
pictată în ulei și are zâmbet
de femeie-păianjen care înțeapă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curgerea întru Ființă
Satul e elogiul iubirii
Elogiul dăruirii de sine
Elogiul fiecărei împliniri!
Satul e iubirea dintâi
E torța fiorului "rămâi"
Viața visului de viață!
Satul e curgerea întru Ființă
Răstigniri lăuntrice-n destin
Despovărare de Eu, de Eul sublim!
poezie de Constantin Anton din Credința din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imposibila reîntoarcere
Eu mă întorc în copilărie
de fiecare dată când îmi este
mai greu în viață
Recunosc locurile
unde am văzut lumina zilei,
și satul care acum mi se pare prea mic
Numai că aceste locuri
nu mă mai recunosc ele pe mine
Atunci plâng și revin
de două ori mai bătrân
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul
Satul meu
nicicând nu va pleca
în altă parte să-și caute norocul
În jurul lui se învârte
și se tocește lumea.
Iată pe dealuri clăile de fân-
cușme uriașe de neînvinși haiduci.
Aici mi-e patria
și ale copilăriei
picioare desculțe
ce-au sângerat prin miriști...
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul și căsuța mea...
Simt că soarele dreptății
În curând o să-nflorească,
Și va lumina de-a pururi
Peste Țara Românească.
Dar de-atâta pribegie
Și de-atâta așteptare,
Îmi răsar în colț de gene
Două lacrime amare...
... Azi
Din nou voi fi în casa mea,
Dar nu te regăsesc, măicuța mea!
poezie de Cristi Vasile Cristescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de toamnă
Ceața apare din solul brun
Pe câmpul autumnal ca un fum dens.
Iarba grizonată tremură
Sub stratul de rouă matinală.
Copacii seamănă precum
Niște fantome
Care zboară în aer.
Răsăritul de soare
Risipește ceața și
Trezește satul din somnul său.
E deja toamnă!
poezie de Roxana Bulmez din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit cândva o fată
Am iubit cândva o fată,
Nu de pe la noi din sat,
Împărțeam mărul în două
Și, cândva, același pat.
Dar acum, mănânc migdale
Și primesc din satul meu
Coșuleț plin de petale,
Semne bune de rod nou.
Primăvara, iată, vine,
Soarele străluce iar
Prin înnoitele vitrine,
Răsfoind un calendar.
poezie de Dorică Lascarache (2 februarie 2013)
Adăugat de Dorică Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Originea tuturor revoluțiilor, precum și imboldul și sursa tuturor moralităților de bază sunt doar două zicale: Prima spune: "Atâta timp cât sunt sătul, de ce să-mi pese dacă alții mor de foame?" A două zicală este: "Tu te chinui ca eu să trăiesc ușor; muncește așadar ca eu să pot mânca."
citat din Said Nursi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!