unde sapa sapa locul

Precizări autobiografice. Celui care mă întreabă dacă la origine sunt negru

Bunicul - negru, iar al tău - maimuţă...
De ce-aş mai încerca păreri de rău?!
Acum pricepi că neamul meu începe
Exact unde sfârşeşte neamul... tău.

epigramă de Alexandre Dumas, traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elliot (către o pacientă care o dă în judecată): Ştiu care este problema ta; dai vina pe ceilalţi pentru problemele tale. Ei bine, ştii ceva? Dacă slujba ta nu te provoacă, ar trebui să alegi o altă carieră. Dacă ai probleme cu relaţiile, poate e din cauză că ţi-e frică de angajamente. Ştiu pentru că şi eu sunt la fel; dau vina pe părintii mei pentru că m-au răsfăţat, dau vina pe locul ăsta pentru că-mi ocupă tot timpul... deci, gata. O să mă maturizez şi o să-mi asum responsabilităţile.
Pacienta: Bravo ţie.
Elliot: Tot mă dai în judecată, nu-i aşa?
Pacienta: Da, dar acum simt că te vei descurca.

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madonna Capulet: Doică, unde mi-e fata? Cheam-o la mine.
Doica: Pe fecioria mea, de când aveam doişpe ani, jur c-am rugat-o să vină. Hei, mieluşico! Hai, buburuză! O, doamne! Unde-i fata asta? Hei, Julieta!

replici celebre din piesa de teatru Romeo şi Julieta, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inşi ciudaţi, de care – apoi – nu se mai aude nimic, parvin miraculos la cele mai înalte demnităţi în stat

Lis, Halaicu, Ciorbea... lista-i lungă.
O citesc şi mă întreb, uimit:
Suntem noi, românii, "într-o dungă"?
Oare unde dracu' i-am găsit?

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi prinţul a luat-o de nevastă, fiindcă acum ştia hotărât că asta-i prinţesă adevărată; iar boaba de mazăre au pus-o în odaia unde erau bijuteriile coroanei şi se mai poate vedea acolo şi astăzi dacă n-o fi luat-o careva. Şi asta să ştiţi că-i o poveste adevărată.

finalul de la Prinţesa şi bobul de mazăre de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cuvintele

Nu-mi mai spun nimic
de prea multe ploi
acolo pe unde
într-o spovedanie
păcatele mele
fără remuşcări
într-o tăcere căutată
din piartă
din cer
într-un cântec pe care nu-l mai recunosc

poezie de Eli Gîlcescu (7 iunie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Distinşii mei amici vă voi pofti
În seara asta-n jurul mesei mele
În numele divinei geometrii
Să devoraţi triunghiuri isoscele

Desigur fiecare câte trei
Din cele multe trase în frigare
Ca nişte devotaţi învăţăcei
Lăsând în străchini doar o bisectoare

Cu care servii se scobesc în dinţi
În timp ce pun mesenilor în blide
Dreptunghiuri acrişoare şi fierbinţi
La flama lumânării perpelite

Ce le veţi hăpăi apoi de zor
Cu ochii şi cu fălcile deodată
De pentagoane însă vă implor
Să nu se-atingă nicio invitată

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Soviany
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisajul face vocalize

Iese nuda dintre dude
şi mănâncă dude nude

Peisaju-ntreabă unde
iese duda dintre nude

Şi pătează Doamne iartă
taman o natură moartă

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Ninge lacrimă de cânt,
Peste prundul ars de vară,
Ninge-n suflet şi cuvânt,
Flori de dragoste amară...

Luncile se pierd în zări,
Albăstrite de poveste,
Potcovind cu nerăbdări,
Fiecare zvon de veste...

La ce bun într-un trifoi,
Unde se căta norocul,
Am găsit şi patru foi,
Dacă am rămas cu jocul?

poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga "Stejarului" (Prietenului meu, Dr. Cezar Neguţ)

Mai întoarce-te "Luceafăr", din cel drum rătăcitor,
Cu-o şuviţă de lumină linişteşte-mi al meu dor,
Schimbă-mi "calea" şi destinul, cu-ale tale raze lungi,
Încă n-am fugit departe, încă poţi să mă ajungi.
Vino! Cât trăiesc speranţa zilelor ce le mai am,
Luminează-mi calea neagră, altfel simt că mă destram.
Dacă n-ai puteri depline, cere-i "Lunii" ajutor
Şi sub bolta ei gălbuie să mă faci nemuritor.
Vino! Bate-mi la fereastră, ori când vrei, uşa e largă,
Ia în braţe o"Steluţă", care rănile să-mi şteargă
Şi rămâi măcar o "vreme", pe acest pământ de stele,
Unde moşii mei visează, în "coşciuguri" de nuiele,
Şi aicea ai un leagăn, şi-amintiri nemuritoare,
Rădăcini ce-şi mai trag seva, vremilor necruţătoare.
Te cunosc luceafăr falnic, mai bine ca orice-n lume,
Dacă vrei, şi-aci e locul, unde-ţi poţi forma un"nume".
Timpul trece, timpul vine, pe pământ sau sus în cer,
Nu-l poate opri vreodată, nici cel mai năstruşnic "ger".
Ce-a trecut nu se întoarce, ce va fi, sperăm mai bine,
Dacă "tu" şi a ta "lună" veţi mai poposi cu mine.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!