suntem doua libertai

Zburau

Zburau...
El avea o aripă în stânga,
ea avea o aripă în dreapta,
ca un singur trup între două aripi
zburau...
Respirând între două aripi,
ea - plămânul lui drept,
el - plămânul ei stâng,
printr-un cer saturat de aur,
ca o lungă suveică de aur,
ca o cheie de aur descuind spaţii de aur,
zburau....
prin aur...
zburau...
prin aur...
zburau...

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nestemate

Lacrimi nevinovate
Şi suflet de iubire,
Sunt două nestemate
Rămase-n amintire.

Aşa avea bunica
În ochii visători,
Stând toată ziulica
Cu gândul la feciori.

Îi era teamă, sărăcuţa
Nu cumva să moară.
Uda cu lacrimi băsmăluţa
În fiece seară.

Ca să îi mai treacă dorul
Mă strângea cu drag la piept.
Acuma îi duc eu dorul
Şi-n zadar o tot aştept.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (31 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta de argint

mă întâlnesc prin vise cu fostele iubite
şi le întreb adesea: de ce m-aţi părăsit?
şi îmi răspund mirate, cu genele lipite:
noi suntem tot aicea, tu însă ai murit...

ce viaţă este asta, ca vântul şi morişca?
de ce îi spunem viaţă, când nu ştim ce e după?
de ce iubirea noastră se joacă-ntruna rişca?
şi când suntem pe-aproape, pământul o astupă?

mă întâlnesc prin vise cu fostele amante
şi ele mă întreabă... şi nu vreau să le mint;
de la atâtea gânduri şi gesturi dezarmante
voi celebra cu crucea - o nuntă de argint.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem atât de mici

Când priveşti pământul de la mii de ani lumină
Suntem atât de mici, atât de nimeni
Aici totul pare esenţial în tragedia vitală
Încăieraţi într-un ghem de şerpi supravieţuitori
Ai propriilor noastre muşcături prietenesc veninoase
Gata să ne dăm viaţa unică pentru un rest de ideal
Scăpat din buzunar de vre'un lunatic bărbos
Suntem un destin dintr-un munte de ţeste meschine
Urcând sau coborând pe scări şi trepte de fum
Încrâncenaţi luptăm ca pentru ultima clipă de lumină
La ce bun toată acestă echilibristică deasupra abisului
Pe cine interesează sau impresionează scremetele noastre
De sus cineva se prăpădeşte de râs la baletul nostru
Din lojă se vede atât de penibil jocul actorilor
Şi nici măcar nu ne plăteşte nimeni pentru spectacol
Ce vedem nu există în realitate iar realitatea care există
Noi nu o vedem

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul de copil

Zidu-mi vorbeşte, tu patinezi
Eu risipesc speranţele-n visuri
Privim către ceruri şi prindem amiezilor surâs
Ceasul ne-a rămas sub cărămizile vremii
Timpul s-a scurs ca un fluviu eliberat
Tu-mi suspini până ce strivind zâmbetele vom adormi Aşternutul a prins viaţă
Lumina se clădeşte-n miezul abisului
Ziduri dublate de ani-lumină schimbă
Ne strivim speranţa...
Sublimul zâmbet de copil.
Norii pluteau la apariţia soarelui pe albiile lunii
Noi ne strângeam în brate, risipind nelinişti
Suntem unul.., suntem viaţa, frumuseţea şi creaţia.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea naţiunii

Suntem o generaţie de cobai
Pe-a noastră piele se aplică teste,
Se fabrică-n laborator tempeste
Şi brânză, cu sau fără mucegai.

Trăind în haite, neprincipial,
Adepţi ai legii "pumnului în gură",
Uitând de Dumnezeu şi de Scriptură
Purtăm în noi sămânţă de şacal.

Sub steaguri în culori de curcubeu
Manifestăm ori regizăm orgii.
Nu recunoaştem sexul la copii,
Păcatul a ajuns la apogeu.

Adam cu-Adam fac dragoste scârnav,
Evă la Evă sânii şi-i sărută,
Planet-aceasta a-nceput să pută,
Mileniul trei, de ciumă e bolnav.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici din Strigătul gladiatorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinsă de înger

Noi, neobişnuiţi cu curajul
emanat de bucurie,
trăim ghemuiţi în scoicile însingurării
pâna când iubirea părăseşte înaltele-i temple
şi apare sub ochii noştri,
şi ne eliberează întru viaţă.

Iubirea ajunge
cu trenul ei încărcat de binecuvântări,
de rememorări ale unor vechi desfătări,
de istorii imemoriale ale durerii.

Totuşi, dacă suntem îndrăzneţi,
ea sparge lanţurile fricii
din sufletele noastre,
ne eliberează din timiditate.
În fulgerul ei luminos
ne încumetăm să fim bravi
şi deodată realizăm
că iubirea înseamnă tot ce suntem

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versatul

Azi eşti aici – suntem o inimă-mpărţită-n două,
Dar mâine iarăşi pleci şi mă scoţi din minţi;
Azi soare, ceru-i de cristal şi totuşi mâine plouă,
Versatilă primăvară, şi tu minţi!

Constant, ba mă-nfloreşti şi ba mă scuturi;
Sunt azi Siberie, mâine Sahară,
Cum primăvara risipeşte fluturi,
Apoi cu lacrimi reci ne-mproşcă iară!

Ştii să-mi umpli cu tandreţe preaînsetatul suflet,
Din nou mă laşi s-aştept, înnebunind de dor;
Primăvara umple pomii de floare şi de zumzet,
Inundă-apoi pământul cu lacrimile lor.

O zi trăiesc şi-n alte zece simt că mă prăbuşesc,-
Şi pe nisip mişcător aş călca mai sigur!
Tu doar te joci, te-ascunzi, habar n-ai ce-nseamnă "te iubesc"
Eu simt, petală cu petală, cum mă scutur...

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tindem

Tind să vorbesc mai mult despre greşeli –
Despre greşeli pe care le tot repetăm!
Atât eu, cât şi tu, ce să mai discutăm?
E evident că suntem plini de îndoieli!

Tinzi să vorbeşti mai mult despre tristeţe,
Iar eu, tind să te contrazic când spui:
Că viaţa-i grea şi că suntem ai nimănui,
Că nu există fericire după tinereţe!

Eu tind să cred că, de fapt, după tinereţe,
Nu există doar fericire, ci şi nemurire!
Cât despre viaţă – este vorba de gândire...
Normal că-i grea, când ai mai multe feţe!

Nu toţi ştim ce vrem de la viaţă,-i cert,
E mai uşor să spunem că-i nedreaptă!

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine ploaia

în humor o pun la pahar cu două
degete de whisky şi unul de weekend
cer culori înainte de a porni la drum
înarmat cu un stilou şi un penel
torn
puţin albastru de voroneţ prin rigolele
oraşului ce stă drept în calea picăturilor
picur
un pic de ploaie în paharul unde stau
rostogolite în whisky două cuburi
de gheaţă luate aleatoriu dintr-un răsărit
de soare ieşit dintre munţii purificaţi
de noaptea care şi-a făcut de cap

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!