sa ne iubim luni cu patos

Noi ne-am născut iubire

A nins, iubirea mea! E prima oară
Când tot satinul iernii parfumat
În patul nunţii noastre se coboară...
Cât e de alb şi cât de asumat!

Noi nu iubim; noi ne-am născut iubire,
Poate am fost cândva nişte zăpezi,
De-aceea cerem azi despăgubire
Şi suntem, contra timpului, dovezi!

De-acum ne vom topi unul în altul,
Căci ce-ar mai fi pe-aici de împlinit?
Ne fie martori iarna şi înaltul
Că asta este tot ce am râvnit.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele de ceară

Respir vulcani evadând din pâlnia mamă,
Simte-mi respiraţia prin singurătatea unui lup,
Lasă-ţi inima să lupte!
Zâmbeşte-mi cu buzele de ceară!
În fiecare dimineaţă inimile se dezgheaţă la geamul unui teatru vechi
Te văd prin ferestrele uitate de vreme,
Te simt cu degetul pe tâmple,
Cu buzele-mi săruţi obrazul,
Mă-mbii cu a inimii văpaie, a răsăritului stare,
A seninului răscruce prin freamătul codrului.
A mai trecut încă un an în vis, lăsându-ne inimile deschise.
Iubim!!!

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea din vis

Întâlnirea din vis a fost scurtă şi
rece O ploaie de parfumuri se
abătea peste noi Mă doare somnul
care-mi amorţeşte corpul Taine
şoptesc în urechi Se zvârcolesc şi
trupurile noastre Mă doare timpul
pe care-l dorm O lacrimă de
diamant văd ochii tăi Nu
înţeleg nimic din dialogul trupurilor
noastre Pasiuni încâlcite zvâcnesc
tăcute Despre vis nu pot să zic
mare lucru Un tren de vise
ajunge-n staţie Urc în el
Ne întâlnim în vis şi ne iubim

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama fiilor noştri

Fiecare picătură a sângelui nostru,
Primul nutriment din viaţă,
Prima bătaie a inimii,
Dulcea imagine
Ce o invocăm în orice moment,
Refugiul cel mai sigur
Al existenţei noastre,
Strada parcursului nostru,
E Ea, Mama fiilor noştri.
Totul din noi e al său
Să o iubim şi să o căutăm
În toate momentele bune şi rele
Cu fruntea plecată ode să-i cântăm!
Al nostru e gândul Ei, Iubirea infinită,
Rugăciunea Sa cotidiană
Şi ultima respiraţie de noi primită.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brăduţul meu

(Nepoţilor mei David şi Bogdan)

Te-ai născut în vârf de munte,
Blând te-am mângâiat pe frunte,
Gingaş, plăpând şi micuţ,
Drag mi-ai fost, pui de brăduţ!

Ţi-a fost greu, am înţeles,
Că te-am strămutat la şes,
Plângeai cu lacrimi fierbinţi
După dorul de părinţi.

N-ai uitat, încă ţii minte,
Te-am crescut ca un părinte,
Vara pe arşiţă mare
Îţi făceam umbră, răcoare.

Sărbători ne vin în prag,
Te împodobim cu drag,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă poţi iubi

Nu pot. Oricât aş vrea, nu pot să uit de tine.
Mi-e capul plin de gânduri sure.
Visez că ne iubim, că mâncăm mure,
Apoi îmi spui să plec, c-aşa-i mai bine.

Înmuguresc copacii şi flori cresc prin grădini,
Culoare şi miresme. Un suflet trist şi gol
Ce speră şi visează să faci un mic ocol,
Să te opreşti, să îl priveşti. Seminţele prind rădăcini,

Vor creşte, mari, frumoase, vor rodi.
Ce bucurie pentru oameni, hrană, viaţă.
Eu suflet plâns, aş vrea să te privesc în faţă
Şi să te-ntreb. Chiar nu mă poţi iubi?

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralel(isme)

pronunţi copac
şi se face frig ca şi cum
universul ar găzdui sine die
o pădure de semne cu înţelesuri în jos

cuprinzi dimineaţa aceasta într-un enunţ
prin care oamenii umblă ca şi cum ar fi urmăriţi
din când în când tramvaie galbene le iau în posesie privirile:
prin geamuri: nişte păsări surghiunite

rupi o silabă în două... în trei... în nimic

te situezi centrifug
şi vulturii se reped
să prindă bucata cea mai bună

cu ultima resursă de vigilenţă mă faci atentă
cum de luni în şir îmi vorbeşti
despre iubire

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, în deal la vie

A trecut o veşnicie
de când noi ne-am întâlnit,
Acolo, în deal la vie
şi în taină ne-am iubi.
Aş vrea să mă întorc în timp
de dragoste să-ţi vorbesc.
Să-ţi jur pe zeii din Olimp
că iar vreau să te iubesc.
Într-o toamnă aurie
cerul nopţii să-l privim.
Sub bătrânul nuc din vie
despre stele să vorbim.
Luna să ne lumineze
în timp ce noi ne iubim,
Roua nopţii ne boteze,
fericiţi să adormim.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

peste lacul din padure
luna iar a rasarit
multi ar vrea pe ea s-o fure
insa multi n-au reusit.

cea mai rasarita cale
e atunci cand sta pe lac
de dragul luminii sale
pesti, broscute toate tac.

sar in apa baieti tineri
dar s-o prinda ei nu pot
stau de luni si pana vineri
dar din lac nimic nu scot.

mai sireata.. nici o fata
nu gaseti pe-acest pamant
insa eu am prins-o-odata
si va dau al meu cuvant.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chit (a se citi la umbra personajului biblic Iona)

Pământul e o mamă eroină,
În fiecare an însărcinată
Nouă luni,
Renaşte primăvara.
Mamă, câte fete ai?
Cât voi mai aştepta să naşti
Şi primăvara mea?
Nu vezi că nu am de ales?
De ce nu m-ai fi logodit de mic,
Să nu mai am de ce s-aştept o fată
Mare?
Mamă,
Scuteşte-mă de această povară
Şi mă însoară
C-o primăvară
Care-i fecioară,
Căci mi-a trecut şi vremea-n care
Feciorul singur să se-nsoare
Poate.
Însoară-mă, mamă, cu toate!

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!