petre+tutea+am+facut

Somnul raţiunii

Dacă somnul raţiunii totdeauna naşte monştri,
voi vegheaţi-vă copiii: buni sau răi, sunt tot ai voştri!
Lumea este plictisită şi ai vrea s-o corectezi,
dar defectul e prea mare, tu prefă-te că nu-l vezi!
Te-ai ferit de duşmănie chiar de ai duşmani o mie,
crezând în prietenie, rău ţi-ai făcut numai ţie!
Nu ai bani, ai trebuinţe ce nu pot fi amânate,
ai contat prea mult pe vise şi promisiuni uitate.
Nu cheltui tot câştigul, păstrează pe mai târziu,
nu ştii ce-o să fie mâine în sufletul tău pustiu.
Bar, restaurant, hotel, cafenea - totu-i comerţ,
nu-ţi spori naivitatea, n-o obţii făr' să dai şperţ!
Şi umblând cu ochii-nchişi rişti să fii apostrofat:
- Hei, tu, cel cu capu-n nori! Cin' te crezi şi în ce sat?
Ca s-atingi un scop înalt viaţa-şi deapănă misterul:
juri strâmb să slujeşti dreptatea, minţi ca s-ajuţi adevărul!
Când triumfă nedreptatea, raţiunea-i netimbrată,
dreptatea, chiar după moarte, ar trebui reparată.
Istoria nu durează când armele ruginesc,
iar izvoare obosite adevărul istovesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Totul se află în
sunet. Un cântec.
Arareori, un cântec. Ar trebui

să fie un cântec – făcut din
detalii, viespi,
o genţiană – ceva
imediat, foarfeci

deschişi, ochii
unei doamne – o trezire
centrifugală, centripedă.

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea unui dur...

"Am tot crezut în întâi, naiv
prin spuse că-s întâi... din an
şi, anul în trei luni, parşiv
m-a făcut tată... aşa, taman
de unu' a patra!... Îs barosan!!!"

O fi?!? De pe-alt... meridian!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 aprilie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea

E câmp întins de grâu ca marea de smarald,
Când ochii mei privesc în frumuseţea zării,
Mă însoţeşte dorul şi soarele cel cald,
Cu farmecul ascuns în geana depărtării.

Simt bucuria vieţii şi dulcea încântare,
În lan de grâu întins, cel cu miros de pâine,
Care de veacuri scurse în strânsă încleştare
De glie leagă rodul mereu pentr-un alt mâine.

E-o carte sfântă a muncii, în orice filă-ntoarsă,
În paginile-i scrise e truda din ogoare,
În aluatul pâinii, când creşte-n vatra arsă,
Aduce în noi izvorul vieţii curgătoare.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul gloriei

Primejdii, culmi abrupte, spini, orori,
Străbate dârz oricare îndrăzneţ,
Că n-a ajuns vreodată un drumeţ
La glorie, pe căi scăldate-n flori...

Prin secoli, câte-un rege hrăpăreţ
A strâns fărâme de la luptători,
Dar nici omnipotenţii dictatori
N-o pot lua cu bani, trişând la preţ!

E gloria, prin vremuri schimbătoare
Mereu pe noi criterii acordată;
Prea multă, e-o licoare-mbătătoare...

Sau e o mândră fată, des curtată,
Care zâmbeşte, dar necruţătoare
Pe impostori i-alungă, dezgustată!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea, ca un cancer

Când şerpuiesc în noi tăceri de moarte
Infernul se hlizeşte mulţumit;
Un drac cu mâna dreaptă ne desparte
Şi să ucidă vorbele-i pornit.

Ca o pelagră-nnebuneşte glasuri
Şi se strecoară şerpuind perfid,
Cad minutare evadând din ceasuri,
Secundele în lacrimi se divid.

Înstrăinarea-şi face loc în mine
Şi-n tine roade ultimul cuvânt,
Se-nscăunează ielele-n regine,
Silabele orfane eu descânt.

Doar valul mării ţipă-a nemurire
Într-o lagună-n care au rămas
Două cuvinte să ne dea de ştire:
Tăcerea, e spre moarte, primul pas.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbători binecuvântate!

Vă fie dimineţile senine
Şi primăvara să vă intre-n case,
C-un gând curat de bine de la mine:
Fie-vă Sărbătorile frumoase!

Aşa, blocaţi de neagra pandemie,
De de după uşi, cu masca pe figură,
Să-i facem în necaz cu ironie
Covitului, c-o lovitură-n gură.

Să-i arătăm, cumva că nu ne pasă,
Să crape de necaz şi plin de ciudă,
Să dea ocol pe-afară, lângă casă
Şi, cum ne veselim, să ne audă.

S-o ia la sănătoasa, să se ducă,
Unde-a-nţărcat mutu o iapă chioară,
Să calce-n drumul său, pe coji de nucă
Şi pentru totdeauna să dispară.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru 47

La miezul nopţii se dezbracă seara,
Rămâne goală pentru-a fi pictată
'N albastrul dimineţilor de ceară,
Aşa cum n-ai văzut-o niciodată.

Nu-nchide ochii, nu pleca în vise,
Fii lângă mine-n asfinţitul care
Aprinde-o lumânare în culise,
Şi înfloreşte-albastrul din cicoare.

Pe scena-nvăluită-n aşteptare
Suntem eroi cu replici desuete,
Dar, nimănui nu cerem, azi, iertare
Pentr-un poem cu versuri incomplete.

Noi ne citim în braille de-o veşnicie,
Eu te cunosc şi tu mă ştii de-o viaţă,
Albastrul îţi zâmbeşte numai ţie
De sub un cer cu lacrima de gheaţă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am fi fost Dumnezeu

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu te-am fi făcut din lut,
Şi nu te-am fi lăsat să putrezeşti în el, după moarte.
Nu te-am fi îmbătrânit cu timpul,
Nu te-am fi petrecut "dincolo" ridat, bolnav,
Neputincios şi urât mirositor.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi făcut tristeţea
Şi nu ţi-am fi spus:
"Ia-o, noi nu avem nevoie de ea!"

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu i-am fi ucis copiii lui Iov,
Consolându-l că i-am dat alţii în schimb.
Am fi ştiut că pentru părinţi
Fiecare copil este un unicat.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi creat microbacterium leprae

[...] Citeşte tot

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vuiet de petale albastre;
Albu-n cer ce se ridica
Lacul dragostei noastre;
E o mare, mititica!
Nu-ti închipui? Bucurie
Taci te rog; şi ma asculta;
Inima, ce crezi: ca ştie?
Noaptea vede luna plină
Al tău chip, făcut din tină!

poezie de Mihai Mocanu din Viaţa ca o poezie
Adăugat de Mihai Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!