pentru cine bat clopotele

Plânge-o cucuvaie

Plânge-o cucuvaie. După cine oare?
E târziu şi toamnă, nu e nicio floare.
Pentru cea plecată ce nimic nu cere
Numai în cuvinte aflu mângâiere.

E zădărnicie, ştiu, orişice tângă,
Las în locu-mi ploaia singură să plângă
Şi mă-nchid în mine ca un pom în ceaţă,
Nu aştept nimica bun de la viaţă.

Nu ştiu de mi-i dată înc-o primăvară,
Barem pentru draga-mi floare să răsară,
Ca să-i pun în vasul pietrii funerare
Floarea ce să-i spună dragii ce mă doare.

poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând al revederii ceas

De-al veştedelor frunze cânt,
S-a spart acordul verii frânt.
Prin ram de sălcii, în zăvoi,
Ecoul visului în doi,
Spune povestea despre noi,
Sub ploi şi vânt.

În voia sorţii-am să mă las,
Visând al revederii ceas.
Nu ţi-ai luat nici rămas-bun
Când ne-ntâlnirăm sub gorun.
M-ai sărutat, dând ca nebun
Chemării glas.

Mi-ai fost tumult, mi-erai şi leac,
Cum seva e pentru copac.
La miez de noapte ore bat,
Muşcând din timp ne-nduplecat.
Eu am rămas, tu ai plecat
Parcă de-un veac.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub burniţă

Înainte de a ieşi din casă
şi de a întoarce cheia în broască,
de a-mi arunca privirea spre cutia poştală
şi a mă lăsa lătrat de câinele vecinului,
îmi apare în faţă o stradă care se pietruieşte;
la fel, de câte ori mi se spune ceva despre certitudine
văd pietruitori lovind şi potrivind din ochi
cubul acela de piatră rece şi dur, în genunchi,
sub burniţa toamnei.

Bat - şi nu întreabă nimic. Pentru ei
trecătorii înseamnă numai picioare;
au îmbătrânit şi strada nu va fi teminată niciodată –
asediaţi de guri cubice, de grămezi de nisip,
gata să le rumege identitatea.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine crede dar în Mine

Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Şi cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte — să-mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
Să nu pierd aici nimica cum dar El m-a învăţat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
Să nu piară pe vecie — în El cine se încrede
Şi aşa Mântuitorul ne-a vorbit de Fiinţa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morţi îl voi învia

Eu sunt Pâinea — din cer ce s-a pogorât
Domnu aşa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau şi-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viaţă atunci — era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăieşte
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuşi este

Însă Doamnul le-a vorbit — între voi să nu cârtiţi
La Mine nimeni nu vine viaţa de nu o sfinţiţi

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dor...

Cine esti tu? dor...
De-am ajuns sa mor,
In padure intr-un trunchi
De copac, si-un gand.

Cine esti tu? dor...
De-as putea sa mor,
Fara tine-n mine azi
Usoara, si libera-n zbor.

Cine esti tu? dor...
De ai casa in mine,
Cu radacina si miez
In minte si trup alergi.

De unde vi? dor...
Din ce anotimp
De esti grabit sa sapi
Cu glas si popas indelung.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru din Surâsuri înlăcrimate (31 mai 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta mamei

Mamă, prins cu viaţa mea,
Mă gândesc mai rar la tine,
Vinovat mă simt şi-aş vrea
Să mă cerţi cum se cuvine.

Că-ntr-o zi ca fiecare
Pentru alţii, rea cu mine,
Vei fi dincolo de zare
Şi n-o să mai aibă cine.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nourul

Neguri sure lunecă pe zare
Scitii vin în siruri lungi de care.

Noaptea în câmpia lor cerească
Îsi dejugă vitele să pască

Si le-njugă iarăsi cărăusii
Pe la răsăritul găinusii.

N-am avut aici nici car nici boi.
Când veti cere cerurilor ploi,
Nour sur voi trece pe la voi.

Peste sat voi poposi curând
Câinii, noaptea, să-i aud lătrând,
Clopotele să le-aud sunând.

Mă voi coborî peste păduri
Să v-aud mânia din securi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eusebiu Camilar din "Însemnări iesene", nr. 7, 1 iulie 1938
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentând vinul

Priveşte cum apele Fluviului Galben coboară din cer,
Intrând în ocean pentru a nu mai reveni niciodată.
Priveşte ecluzele strălucind ca nişte oglinzi acolo sus, în munţi,
Mătase neagră azi dimineaţă, acum se alintă-n argint.
... O, lasă-l pe omul de spirit să se aventureze unde doreşte,
Tu nu închina cu el niciodată o cupa goală în faţa lunii!
De vreme ce pronia cerească ţi-a hărăzit talent, foloseşte-l!
Aruncă în aer o mie de monede de argint, toate se întorc pe pământ!
Frige un batal, taie un viţel, aţâţă-mi apetitul –
Şi pregăteşte-mi, din trei sute de butoaie, o sorbitură lungă!
... Pentru bătrânul maestru, Tsen,
Şi pentru tânărul învăţat, Tan-chiu,
Aduceţi vinul!
Nu lăsaţi niciodată cupele să lenevească!
Vă rog, daţi-mi voie să vă cânt un cântec!
Urechile sunt datoare să asculte!

Ce sunt clopotele şi tobele, tacâmurile scumpe şi comorile?
Lăsaţi-mă să fiu veşnic beat şi niciodată rob raţiunii!
Oamenii solemni de odinioară şi înţelepţii sunt uitaţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se mai uită la ei

In vară şi primivară
Plini de flori, mireasmă
Cine se mai uită la ei?
Acum la copaci de tei
La salcâmi plini de rugi...

Acum, rămaşi chilugi
Ca nişte bătrâni milogi.
In vântul aspru al vieţii
Asteptând cu jale copii
In cuibul palmelor goale...

La anul vor reînflori
Şi păsările vor veni...
Dar la ai noştri bătrâni
Uscaţi de viaţă prin azil
Cine se va mai şi gândi...

Cu ramurile tremurând
Cu ochii pierduţi in vânt

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişti în felul lor

Mi-e beznă în oase mi-e iad
încărunţind
peste umbre trântite de uşi
care bat
şi eu aştept să le auzi

Şi totul atât de nedrept

Mi-e dor de Crăciun
să renaşti

poezie de Eli Gîlcescu
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!