nu avem viitor

Metamorfoză

"te uită cum ninge decembre"
îmi cânta susurat mama
către un viitor predestinat
mai mult ca perfect
în prima zi din viaţă

şi am văzut în cerul ochilor ei
fulgii de nea ce-mi încingeau obrajii
ghioceii zânei iarnă
dalbe suspine de iubire
dăruite primăverii-surori

am văzut delicate petale de cireş
ce aşterneau în volte fine
pământul

atunci inima mea s-a transformat în fluture
sufletul a devenit un albatros
cu retorice chemări în zboruri de lumină
pe întinderea marină

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-au spus cei cincizeci

Când eram tânăr profesorii erau nişte bătrâni în strai cernit.
Pentru formă-am renunţat la foc şi-astfel am înlemnit.
Am suferit cum suferă metalul fierbinte-n alt tipar turnat.
Am mers la şcoală, îmbătrânind să-învăţ trecutul înrămat.

Azi tinerii sunt profesori bătrânului cu care viaţa-împart.
Ceea ce nu poate fi turnat în formă, trebuie eliberat şi spart.
Învăţ să găsesc şi să deschid un drum mai lămuritor.
Am mers la şcoala celor tineri să iau lecţii despre viitor.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar copiii mai visează

Împrejurui meu doar oarbe
Goluri negre, hăuri mari
Întuneric care soarbe
Păcura din păcurari

Vânt adie dinspre haturi
Lişiţele sunt plecate
Tremur' apele sub zbaturi
Valuri, valuri speriate

Fug fantome prin fereşti
Ca să nu le prindă zorii
Dintr-o carte cu poveşti
Şi cu zâne iluzorii

Doar copiii mai visează
Un imperiu viitor
O lume ceva mai trează
Şi care să fie-a lor!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viagra

Într-o zi, la farmacie
Pacient, bărbat, bătrân:
"E Viagra de cincizeci?"
Întreabă dintr-un... plămân.

"Avem numai de o sută"
Îi răspunde farmacista
"O luaţi şi-o rupeţi în două"
(Ştergând fruntea cu batista).

"Doamnă, staţi să ne-nţelegem,
Eu mai pot s-o rup în două?!"
"Era vorba de... pastilă!"
Domnul, se face că plouă...

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Haioşenii" (24 mai 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cumpăraţi

s-a stricat ceasul unor vremuri
cesornicarul a fost închis, de mulţi ani
ia ieşit barba prin ziduri
un geam tremură şi se sparge
şoseaua s-a prăbuşit dincolo de cer, totul este haos
o mânuţă de copil se zbate-n zidul zile de ieri

am cumpărat fiecare dintre noi cu monezi din viitor
speranţa deaja îngropată de ieri
într-o staţie de viaţă, o femeie strigă către oraşul fără ziduri
nu cumpăraţi de vreţi a mai fi, zile pentru ei

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz

Ard.
Suflă, suflă-mi şi tu puţin suflet,
Că al meu, iată-l, se mistuie deasupra mea,
Pregătind aureole
Pentru frunţi mai pure, din viitor.

Semeni cu o frescă bizantină,
Stilizată de două ori
(A doua oară stilizată special pentru mine,
Am pus meşterii la lucru),
Pentru că ai cercuri în loc de ochi,
Cercuri în loc de sprâncene şi de pe acum
Simt răcoarea întunericului din ochii tăi,
Iar asta îmi face bine,
Când ard eu industrial, flacără mare
La intrarea în extaz.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu linii de dialog în timpul tăcerii

- venim. ne vezi?
- e o coincidenţă?
- ce ar fi fost dacă nu?
- aş fi ţinut pământul să nu plângă...
- tu îmi desfaci soarta.
- chiar şi când te ucid, te iubesc.
- n-am să-ţi mor,
ascultă-mă în cearşafurile tale
de aer negru.
- chiar dacă sunt de neîmblânzit
în întunericul eliberat?
- nu te pierd, te prefac...
-... sălbatic venit din minus şi plus.
- în încăperea lui zero ne strângem
în Unic.
- ca o capcană sau ca o soartă?
- ca formare
a unei superbe singurătăţi duale.
- iubitul meu,
îmi este dor de viitor.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

Respinge cu-o-nclinare a frunţii sale
tot ce-l constrânge şi ce-l mărgineşte;
căci uriaş în inima-i trăieşte
eternul viitor, rotit spirale.

Profunde bolţi, cu chipuri, l-nconjoară,
să-l cheme: vino, vezi, – oricine poate.
Nu da să ţină mâna lui uşoară din
sarcinile tale. Căci la noapte

ea s-ar ivi spre a te încerca
şi-ar trece-n casă – ură ce-nfioară –
şi te-ar lua, ca şi cum te-ar crea
şi te-ar goni din trupul tău afară.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de ploaie

Statuie-i amintirea, timp îndeamnă
spre viitor, din ou de azi să iasă
ca umbra ce-n lumină e crăiasă
când frunza-n brâu îmi rugineşte-a toamnă.

Imaculări sub vorbă numeroasă
pe tine-n stih de linişte condamnă...
În poezia nefiinţei, Doamnă
eu nupţial duc lutu-n a ta Coasă.

Iar Dumnezeu, în sacrul domiciliu
pictat e-n a enigmelor pereţi,
pătat de Om cu rugăciuni... Şireţi
se-adună Şerpi cu Mere în sigiliu...

Ci tu, femeie ce-n păcat exişti,
ai ochi de ploaie, uzi de taine, trişti...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprinsul necuprins

Tu eşti cuprinsul cel de necuprins,
Atât de-aproape şi de neştiut,
Eşti viitor la tot ce a trecut,
Şi-aprinzi în mine focuri de nestins.

Te cuibăreşti în braţe şi m-aştept
Căldura ta, în suflet să-mi pătrundă,
Să simt cum Universul mă inundă,
Iar inima-mi nu-şi are loc în piept.

Tu te prelingi uşor, ca timpul treci
Prin braţele întinse-n galaxii
Pierdute pe-ale timpului poteci,

Lipseşti o vreme, apoi îmi revii,
Amarul c-un sărut s-alungi pe veci
În necuprinsuri negre şi pustii.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!