Poezii despre mi-as dori, pagina 54
Înmormântat deja... mâine
Am o imensă milă de mine, cel ce va fi-ntr-o zi în cimitir
aproape gol de haine putrezite,
cu oase pe deasupra,
de frumusețea formei dezgolite
în atât de negru, nesfârșit sub flori, sau pir.
Poate-oi dori să mă ridic, nu știu, un pic,
dar văd că nu se va putea,
că atât de grea pe creștet va fi crucea,
de atâtea păsări, ce vor poposi, vor sta,
făr' să le mângâi cântecul ce-mi zic.
Voi fi milenii nemișcat, o lenevie
în lumea de departe, istovândă,
de aceea aș vrea de-acuma să-mi las gând,
când nu voi mai putea izbândă,
ce nu voi mai fi... un nimic demult, nici amintire vie.
Îmi storc mintea de logic și sufletul, o știu,
m-agăț cu palma întinsă, cu degete de atins,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați-mi un trup, voi munților
Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
și totuși
flori albe și roșii eu nu-ți pun pe fruntem și-n plete,
căci lutul tău slab
mi-a prea strâmt pentru strașnicul suflet
ce-1 port.
Dați-mi un trup,
voi munților,
mărilor,
dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcașul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreții mei pași
și-aș apare năvalnic și liber
cum sunt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru
Invidioși, aezii citesc pe-ascuns ce scriu
Și și-ar dori să-mi sune cuvântul în pustiu,
Dar nici nu știu confrații c-acesta-i visul meu,
Să fiu botezătorul de verb prin Dumnezeu
Ce spune, ca Ioan, că-s doar trimis în lume
S-anunț că nu sunt eu, ci este un alt nume
Poetu-n care însuși chiar Domnul e-ntrupat
Și care-n Poezie va fi crucificat,
Spre a-nvia apoi, a treia zi din moarte,
Ca geniu nemurit de lume într-o carte...
Deci, har nu am prieteni și nici nu sunt ales
De Cer să fiu un geniu, sau spus de un eres,
Astfel încât din Cer nu vin ca geniu care
Vă poate eclipsa printr-o crucificare,
Doar voi veți străluci pe-al Poeziei astru,
Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre crucificare
* * *
În altă zi, m-a lăsat acasă
Habar nu am ce speră să găsească
la întoarcere, mi-am schițat în minte idei,
o balerină, iată marea mea revelație,
cu siguranță și-ar dori
să fie întâmpinat cu multă grație.
Tot desenând piruete pe covor
am ajuns la piciorul patului, găsesc pe podea
o opincuță uitată probabil a ei
n-am nimerit-o cu balerina, are una deja.
Caut altceva, nu dispera, nu disper,
mă uit în frigider, are bere, friptură de miel.
Cade și planul cu gospodina,
cămășile îi sunt călcate, vasele spălate.
Încerc să aduc un om de zăpadă lângă cuptor să îi demonstrez că se poate! Nu,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Ana Balan din Moartea trece pe tușă (septembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de martie
Când amurgu-și încâlcește negre plete în șuvoi,
O altfel de înserare se coboară peste noi,
Adoarme zefirul serii peste gândurile seci,
Luna-și varsă tot argintul peste-ntinsele-i poteci.
N-am să pot vedea curând mândra floare-a primăverii,
Pâlpâie speranța grea într-o lume a tăcerii,
Știu că totuși îi e bine, vremea nu-i potrivnică,
Ar dori să-i fiu alături, e mereu puternică.
În pustiul nopții reci, la adânci chemări de mumă,
Într-un vaiet surd scâncesc bobocii pișcați de brumă,
Mândrul mire îmbrăcat în straie de ginerică,
Caisul înmiresmat, darul nunții și-l ridică.
Noaptea vrea să fie scurtă, timpu-mi pare că e lung,
Să șterg praful de pe stele, măturător vreau s-ajung,
Să ne-alegem împreună un tărâm de flori albastre,
Tu să fii stăpâna nopții peste gândurile noastre.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre brumă
Înțelepciune veșnică
Înțelepciune veșnică, Înălțime inaccesibilă,
Domn al sufletului meu,
nu te supăra dacă inima mea, care-și uită nimicnicia ei,
astăzi ar dori să-ți înalțe un dulce imn de iubire:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
M-am născut pentru Tine,
pentru tine e inima mea:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
Ce dorești, o Domnul meu, să facă
pentru Tine acest suflet al meu,
atât de incapabil să opereze, atât de mizerabil
păcătos și rău?
Iată-mă aici la picioarele tale,
singura mea Dragoste:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
Viața mea, inima mea, corpul și sufletul,
[...] Citește tot
poezie clasică de Sfânta Tereza de Avila
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La marginea cimitirului
Este la marginea cimitirului,
Lîngă bunic, un loc prea potrivit,
Să-mi uit de toate și să-i țin și lui
Cînd noaptea-i lungă, iarna, de urît.
Mi-ar fi-n pămîntul cald așa de bine
Și trupu-n iarbă bună mi-aș preface,
Să-l pască vite pripășite și sărace,
Ce-or cere și-o- ndurare pentru mine,
La marea judecată. Voi uita
Ce-am fost, și-mprăștiată-n forme noi
Voi pierde pînă și amintirea ta...
Legîndu-mi ochii prăbușiți și goi
Cu veșnicia, mă voi odihni,
Și puf de păpădii m-ar tămâia,
Nici nu m-oi bucura, nici m-oi mîhni
Că-i neagră țărna de deasupra mea.
[...] Citește tot
poezie de Magda Isanos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri răzvrătiți
Se trece lin în taină, prin zbaterea de gene,
Timpul ca picătură vie din pustiu,
Trăiesc precum m- aș fi născut mult prea devreme
Sau pentru mine, uneori, mult prea târziu
Sunt obosită și mi-e grea durerea lumii,
Și neputințele ororilor care-n același cerc,
Ne mistuie pe toți sau doar pe unii
Pâna la ultima făptură blândă dar încerc
Să caut o lumină- n intuneric unde sfinții,
Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi,
Fără de-auz se mișcă tremurând în bezna minții,
Vocale- n vocile deschiselor lor guri,
Mult mai târziu, la mii de ani, după apocalipsă,
Trezită din genunea de aburi fumurii,
Fără ca nimeni pân-atunci să-mi fi simțit vreo lipsă,
Aș învia cu disperare, înfiind copii,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco (20 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
nașterea unei lacrimi (experimente)
tăvălită-n sare privirea mușcă un colț
de nor, lumina crește, se cristalizează
un fir de praf sau fum
ori ceapă crudă și gata
roua pe obraji!
aseară am adormit stând la pândă
o stea ca o gaură în cortina dintre soare
și aici-ul meu vremelnic părea că
se apropie vertiginos n-avea colțuri
rotundul ei, inele rotund amețitor, mă absorbi
la trezire aveam bruma pe pleoape
de aici a pornit totul, am vrut
să îmbunătățesc ceva, am repetat experimentul
norul, privirea
detalii aparent în plus, inutile
cortina săpată în sare
am înțeles
de mi-aș pierde văzul, pipăind o lacrimă aș ști că
nașterea ei nu contează
iubire, neîmplinirea ei, bucurie neașteptată, compasiune
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre cepe
Printre pași de-argint
printre pasi de-argint, primăveri trecute
își arunca fluturi si-adieri de vânt
printre bucle blonde de copii zănatici
trec încet și nuferii ce rad pe rand.
prin poteci albastre de lavande mandre
se strecoara macii, parca-nlacrimati
cu obrajii rumeni, imi aduc aminte
chiar si flori de colt, zane-n muntii 'nalti.
mă imbraca zorii-n roua albastrie
și-mi saruta talpile fierbinti
mă strapung indata de odinioara
reci fiori de tine, simt cum ma inalti.
picuri reci de ploaie, amintirea-i vie
mana-ti curge-ncet peste trupul meu
un parfum discret, puf de papadie
azi iti simt chemarea, doru-ti este greu.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!