jos

Perpetuum de speţa a treia

totul se schimbă
nimic nu rămâne ca ieri

intr-un alt secol
unul îşi pune pe chip
masca de lup
şi urlă-n zăpadă
ca nimeni să-l vadă
să-l stie tăgadă
emoţii de fiară
altul scutură norii
peste ape din munti
şi plânge cu tot universul
ce naşte o zi
când cel cu faţă de lup
îşi dă jos masca
şi zâmbeşte aproape uman
unicului cer ştiut

o lacrimă de om

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veritabilă

am încuiat uşa până la capăt cu toate zăvoarele
m-am dat jos din pantofi

m-am aşezat pe canapea
am scos din poşetă un şerveţel umed
şi am şters praful de pe ulise

ca şi cum aş fi şters vreun geam aburit
sau nişte ochelari

a fost o ieşire veritabilă vă asigur am ieşit în lume
nu
nu fumez
uitaţi-vă mi-am pătat ziarele de cafea
nu spun ce titluri
nu ghiciţi
iar acum îmi vine să le dau foc

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem conjunctural

seminţele fricii
încolţesc
monştri gumaţi ameninţă
trăgându-mă de ochi
dincolo de ecrane unde
mă descopăr ajuns
înapoi în caverne
siguranţa naţională desenată
bate
bate la uşa desenată
să ceara alte x la sută din taxe
supatul frumoasei adormite
planeta
este plin cu tuneluri subterane care duc
spre realităţi induse
aici
lipit pe jos ca un gândac de aur strivit
fumez şi
aştept să se trezească toanta
frumoasa

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremolo

O, cât de vrăjită-i pădurea
Şi nici un copac de prisos,
Trosnesc crengi uscate pe jos,
Se sperie păsări aiurea.

Îmi arde obrazul privirea
Cu care mă învălui duios,
O, cât de frumoasă pădurea
Şi nici un copac de prisos.

Un tremolo îmi e toată firea,
În vaierul scurt, voluptuos,
O simt a frunzelor lină plutirea
De verde intens, luminos,

O, cât de vrăjită-i pădurea.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti doar un grăunte de nisip

Nu-ţi mai duce degetul la tâmple
Lumea nu se termină cu noi
Tragedia oamenilor goi
Sacul suferinţelor îl umple

Cei de jos o duc întruna prost
La mijloc, o masă de manevră
Istoria de mâine face febră
Pe cei de sus nu-i ia nimeni la rost!

N-ai să schimbi nimic cu nici un chip
Conflictele se sting numai în stradă
Prostituţia se vinde la paradă
Tu eşti doar un grăunte de nisip!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul potrivit

Iubiţi bărbatul lângă care,
Simţiţi cum aripile cresc,
Sărac, cu mâinile murdare,
Bogat în tot ce-i sufletesc.

Iubiţi pe-acela, ce cu trudă,
Munceşte pentru pâinea sa,
În salopeta veche, udă,
Nu uită-o floare să vă ia.

Iubiţi palma bătătorită,
A celui ce-a plecat de jos,
Chiar de pare diferită,
Ştie-a dezmierda frumos.

Iubiţi-i fruntea asudată,
Iubiţi-i părul îmbâcsit,
Căci asta e munca curată,
Căci el e omul potrivit.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Isus Mesia

Din cer Domnu a venit
Să ne-mbrace în lumină
Omul rău şi rătăcit
La viaţa ca să vină

Şi Isus Mântuitorul
Coborî jos pe pământ
De Tatăl să lege dorul
Să trăim al Lui Cuvânt

A venit Isus Mesia
În lumină să ne prindă
Să ne ofere veşnicia
Să trăim viaţa sfântă

Ceru Domnul l-a lăsat
Coborând dar printre noi
Să ne ierte al nost" păcat
Să trăim viaţa apoi

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când liniştea

acolo mă voi găsi într-o linişte deplină
singură în huruitul unei roţi de moară
când apa trece prin mine smulsă din călcâi
când orele
când zilele
şi din dor când mi se lasă vulturii pe umeri ca nişte miei la păşunat
să îngâne din ce a mai rămas prin munţi
am să aleg dealul acela colorat în care dorm gândurile noastre
mai jos de frunte
să mă îngroape

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa sorţii

În faţa sorţii... să stai dreaptă,
Să nu te-nchini la întâmplare
Şi vei urca treaptă cu treaptă
Pe scara vieţii... către soare.

Nu te-apleca, nu te supune,
Din lacrimă să nu faci râu,
Tu ai ca trandafirul, nume
Şi eşti ca macul roşu-n grâu.

În faţa sorţii... să fii tare,
Nu poţi să plângi un păcătos,
Durerea cât ar fi de mare
Tu, umărul, să nu-l pui jos.

Păstrează câteva cuvinte,
La rău nu te-nchina nicicând,
Fereşte-te de cel ce minte
Şi-n veci... păstrează-mă în gând.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa rămasă pe genunchi

dacă există o ţară unde
nu locuieşte nimeni
arătaţi-mi-o
dincolo de întoarcerea zilei
există doar o cărare ce duce
înspre margini

nu-mi iau cu mine nimic
pe urmele mele
nu o să calce niciun păcătos
mi-am făcut controlul medical
m-am întors cu susul în jos
şi invers
doar cerul căzut pe genunchi
plângea printre sughiţuri
dar cu azi
nu-mi voi extrăda gândul
o să-l rog pe Dumnezeu
să aprindă ultima lumânare

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!