Poezii despre fulgere apoi tunet, pagina 54
La luncile Soarelui
La luncile Soarelui
Florile dalbe de măr,
La fântâna corbului,
Grele ploi că au plouat,
Luncile ni le-au spălat.
Apoi soare-au răsărit,
Flori frumoase-au înflorit.
Fetele cum auziră,
După flori se pogorâră.
Le rupea și le-alegea,
Luncile le sărăcea:
Cele mari cu brațurile,
Cele mici mai puținele.
Când feciorii le văzură,
Pân' la ele de fugiră.
"Noroc bun" că le zicea
Și de mână le prindea,
Și în dor le dezmierda.
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterne căutări
nu știm cine suntem
de ce am venit aici
unde ne ducem
construim nimicuri apoi trecem mai departe
mai hotărâți să facem nimic
într-un zbor etern către nicăieri
poate azi, poate ieri
căutăm fără speranță un loc
în care vom zidi fericirea
meșteri mari, lăsăm la fiecare colț
o biserică neterminată
În care am zidit fiecare femeia
ne temeam să privim drumul
străbatem aiurea mări, ne întoarcem înapoi
fără a ști de am plecat, de ce am mai venit
în zid, inima ei a plâns, apoi a tăcut
turlele s-au prăbușit în vânt
în palme port țărâna sufletului
alteori aruncăm ancore în timp
opriri provizorii în lumi derizorii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O națiune, ca popor
Trebuie de zor să spere,
Apoi să-și caute repere,
Ca să aibă nu viitor.
catren de David Boia (13 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între file
Cu vorbe tandre și meșteșugite,
Aș vrea să fac acum o poezie,
S-o scriu frumos cu pana pe hârtie,
Ca-n vremurile acelea învechite.
De pe un raft să iau apoi o carte
Și s-o deschid domol, la întâmplare,
Simțind în mine-o dulce înfiorare
Când filele se dau ușor deoparte.
S-ascund apoi cu grijă poezia
Ca pe cea mai de preț bijuterie
Lucrată cu o mare măiestrie,
Nu cu unealta, ci cu fantezia.
Anii vor trece unul câte unul
Voi fi bătrân și dornic de odihnă
Și viața o voi părăsi în tihnă,
Căci îmi voi fi-ncheiat pe-aici surghiunul.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (14 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
degetele ți-au rămas înțepenite
pe mânerul iubirii te oprești
și uimitîți privești umbra
plecând înainte apoi nimic
catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
am scris despre cometa noastră
pe care vom călători
apoi am pictat-o
după aceea am privit cerul
în căutarea ei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ea strânge la piept răsăritul
să-și facă rochie de zi,
ca mai apoi să poată dansa desculță
pe trupul acelui bărbat iubit.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două femei
Eram în stație numai două femei,
ne uitam una la alta, studiindu-ne mai întîi
mîinile,
vedea că mîinile ei sunt mai frumoase
decît ale mele, dar îmi spunea:
- Ce frumoase sunt mîinile tale!
I-am zis mulțumesc, apoi am continuat
să ne uităm una la alta
studiindu-ne îndelung nasurile,
vedeam că nasul meu e mai frumos
decît al ei și i-am zis:
- Nasul meu e mai frumos decît nasul tău!
Nu mi-a spus nimic, nici timp nu avea,
căci tocmai se oprise un autobuz
care a luat-o din stație cu tot cu mîinile ei
frumoase, de parcă nu fusese
niciodată acolo, deși voi tine bine minte
mîinile ei, puțin mai frumoase
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cele din urmă
A încercat să spună adevărul;
Mai întâi cu gura uscată,
Apoi a salivat și-a bălit,
Iar adevărul i s-a scurs pe bărbie.
poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Complete Short Stories of Ernest Hemingway Hardcover" de Ernest Hemingway este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Femeia
Femeia e-o legendă ce pune soare-n noapte,
Din fulgere croiește lumina din răscruce
Și-, n ceasurile negre, pudrează simplitate,
Să înflorească-n suflet iubirea ei cea dulce.
In ochii ei de mamă, femeia zămislește
Iubirea pentru pruncu-i, cu glasul cel duios,
Ea poate ca să poarte pe brațe, cât trăiește,
Îmbrățișarea-i caldă, prin nori și timp ploios.
În mâna ei de zână și timpul istovește,
Femeia-i rugăciune și cântec de-nceput,
Iar când afară tună și vremea se-năsprește,
Ea este pragul casei și zbor spre absolut.
Pe rozele din buze îi înfloresc cuvinte
Și-, n șoaptele din noapte, aduce vântul lin,
Din suflet, ea revarsă noian de simțăminte,
Ca să ne crească aripi spre cerul cel senin.
E mamă și regină, soție și iubită
Și-, n aura-i de muză, poeme noi urzește,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!