de+ziua+profesorului

Confruntare

Stăpâne,
Nimic din ceea ce e omenesc
Nu-mi este străin.
Sunt legată
De toate păcatele
Cu mii de lanţuri.

Ajută-mă, dacă-ţi îngăduie trufia, Să cred şi
Să nu mă tem
De mânia ta.

Lasă-mi
Gustul dulce-amar al mărului
Lasă-mă
Să-i privesc sămânţa-ntre sâni
Să-mi fie noapte
Şi să-mi fie zi
Să-mi aleg ceasul confruntării
Cu mine însămi
În ziua din urmă.

poezie clasică de Eugenia Miulescu din Posibila trecere (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părăsesc pentru a doua oară uniforma regelui. Port din nou haine civile. N-am niciun venit. Locuiesc la un camarad care lucrează noaptea. Dimineaţa când se întoarce, îi las camera şi-mi petrec toată ziua la facultate. Este perioada examenelor. Una dintre disciplinele obligatorii este sociologia. Sunt foarte mirat că se face sociologie la Facultatea de filosofie...

Constantin Virgil Gheorghiu în Memorii (1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, de ce nu mai am timp...

acolo unde am vrut să ajung
şi nu am ajuns
cineva cotrobăie
sub albastrul decupat
se vede Dumnezeu aplecat peste o carte
zadarnic mă prăbuşesc pe genunchi
şi-l rog
să-mi spună
de ce nu mai am timp
dâra de nisip din trupul meu
atinge pământul

nu-i bai

printre măruntaiele lui
cerul deschide o rugă
pentru ziua
în care
centrul universului
va trece prin mine

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluca

Lovită de fulgere e,
Ca iarba de-o rea secere
Adusă de ielele maştere,
Această-nfricoşată noapte
Cu stelele crucificate
În chiar inimile noastre
Toate.

Şi ziua încă-i departe,
Mult dincolo
De tot şi de toate,
Mai departe,
Unde ochii pădurii mai cată,
O dată şi încă o dată,
Năluca fetei
Cea mai întristată.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomniac

De ce eşti treaz în miez de noapte?
Ce gânduri mintea ţi-o străbate?
Ce îţi produce insomnie?
Şi-ţi umple sufletul de agonie?

Deşi e linişte deplină,
Ecoul singurătăţii răsună,
O stare morbidă îşi face loc în tine,
Renunţă! Nu te minţi că va fi bine!

Dar oare a cui e vina?
Că ai început să fii precum Luna.
În orice noapte străluceşti,
Dar ziua mereu te odihneşti.

poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica este pentru cei bătrâni şi obosiţi, pentru căsătoriţi, pentru îndrăgostiţii fericiţi. Cei solitari sunt vinovaţi de starea lor şi duminica este pedeapsa pentru cei vinovaţi. În ziua aceasta lungă este tot atâta loc pentru dragoste, odihnă, bucurie, cât şi suferinţă sau celebrarea suferinţei.

Anka Kowalska în Sâmburele
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi vine ziua când o nouă luptă le bate la uşă. Teama nu a pierit, dar trebuie să lupte – sau vor rămâne pentru totdeauna căzuţi la pământ. Se ridică şi-şi înfruntă duşmanul, amintindu-şi de suferinţa pe care au trăit-o şi pe care nu vor s-o mai cunoască niciodată. Înfrângerea de dinainte îi sileşte să învingă de astă dată, fiindcă nu doresc să mai treacă prin aceleaşi dureri.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Înfrângerea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa...

Când dimineaţa te trezeşti,
Dă-ţi o palmă peste faţă,
E o realitate că trăieşti,
Ce frumoasă eşti viaţă.

Priveşti către înaltul Soare,
Care ne alintă cu tandreţe,
Priveşte spre zile viitoare,
Fii încă plin de tinereţe.

Sărută-ţi soţia încă adormită,
Mai spune-i odată "Te iubesc",
Intră în ziua veşnic liniştită,
Cât de mult vreau să trăiesc.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţa deschide plinătatea vieţii. Transformă ceea ce avem în "de ajuns", şi chiar mai mult. Transformă refuzul în acceptare, haosul în ordine, confuzia în claritate. Poate face din mâncare festin, dintr-o casă un cămin, dintr-un străin un prieten. Recunoştinţa poate da sens trecutului nostru, poate aduce pace zilei de astăzi şi poate crea o viziune pentru ziua de mâine.

citat din Melody Beattie
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, de ce nu mai am timp...

Acolo unde am vrut să ajung
şi nu am ajuns
cineva cotrobăie
sub albastrul decupat
se vede Dumnezeu aplecat peste o carte
zadarnic mă prăbuşesc pe genunchi
şi-l rog
să-mi spună
de ce nu mai am timp
dâra de nisip din trupul meu
atinge pământul

nu-i bai

printre măruntaiele lui
cerul deschide o rugă
pentru ziua
în care
centrul universului
va trece prin mine

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!