citate+cu+sens+profund

Floarea iubirii

te-ai deschis într-o noapte
petală pură de floare
în braţe aprinse de dor
ai înflorit o clipă, odată, în zori
te-ai cuibărit goală în aşternutul stelar
cădeau stele pe trupul de jad
tu floare de munte, încolţită într-o stâncă
parfumul tău, miros de iasomnie
adia pe ţărmul iubirii
înviau dorinţe, chemări, visări
înfiorată, tremurai în aşteptări
a unui sărut adânc, profund, prelung
te pierdeai în mine în feciorelnice chemări
mă strigai, mă alungai, în tainic joc de amor
cu mâini fierbinţi, neliniştite
pe trupul tău am aşternut curcubeul iubirii
te unduiai între unghiuri şi forme divine
azi clipa a trecut
pe patul răvăşit de întrebări a rămas
o petală albă deschisă în soare

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţie şi poezie

Ca o luntre pe ape alunecă poezia,
ţese imagini pe pânza cuvintelor
culese de pe umerii gândului,
memoria făcându-mă partaş.

Întoarsă pe toate feţele şi luminată,
acoperită cu hlamida înţelepciunii
şi scrisă pe hârtie
până totul capătă sens şi trup,
devine şlefuită ca marmora.

Iar cel ce scrie porneşte lupta
cu armele deprinderilor noi.

Dar ce-i ascuns nu se ştie
şi ce se ştie se aşează pe masă,
odată cu sufletul înflorit în scris
ceea ce se cheamă inspiraţie,
mai presus de orice filtrare
subţirele se întinde limpede

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima ta găseşti poezia

Prin ochi sunt reflectate
pe foaie aruncate
cuvinte fără sens
arse de sentimentul dens.
Ce poţi să scrii
când totul pare inutil?
Notiţe orişiunde,
versuri ca şi fluturi speriaţi
de vântul ce suflă prin munţii Carpaţi
precum simţirea ce târâie poeţii
din orice timp şi-n orice loc
căci ea e arborele vieţii, este sacrul foc.
Palpabilă, îndrăzneala găseşte
în cele din urmă calea,
mâna începe să scrie,
abandonată fumegă ţigarea
şi afli a ta poezie
izvorâtă din inima ta purpurie.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anti-poem

parcurg viaţa pe contrasens
accelerez
curbele le iau şi
nu le mai las la loc
le confisc pe liniile tălpilor în care
cine ştie să citească aşa
ca în palmă sau ca în cafea
aproape că mă înţelege
urc dealurile cum aş coborî
cobor şi am senzaţia că
trupul îmi rămâne undeva
în urmă
.
iar în urma mea
nicio urmă
.
singur dor pe care nimeni nu-l rosteşte
este dorul de mamă în sens placentar
.
sunt dat în aia a mamii

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot goală? Tot goală?

mă scuturam de ieri să intru în azi
mâine pasul se va rătăci va aluneca
pe gheaţa aşteptărilor
muntele răbdării se transformă în nisip
acum oricând îmi sunt
nu mai ştiu dacă îmi eşti
fila a noua pe nouă din trei
din trei în trei crucile cresc
cimitirul se umple cu vorbe
goale golite de substanţa adevărului
mă întreb mereu dacă adevărul
nu devine goliciunea lor
a aşteptărilor în care uneori
furia înghite totul
cineva infinit vine
sita are gradaţia cea mai fină
stăm cu gurile căscate dedesubt
pălăria săracului
flămândului de adevăr creşte

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predat simţuri

M-am pierdut tot, în simţurile tale,
Nu mai exist, ca mine, definit,
Respir prin buze... semănând petale
Şi mă ascund sub sânul arondit.

Sorbit, sunt inspiraţia ce-o ai,
Rămas în pieptu' strâmt, ca o arteră,
Ce-o alergi în fiecare zi, în alai
Cu-a tale vini, ce respir... o atmosferă.

Te aştept profund, să m-avalezi de gust,
S-ating cuvinte ce săruţi vorbind
Şi să mă-mbăt de sânge, dulce must,
Cât mai târziu va fi... te tot călătorind.

Am amuţit, de sunete răsun,
Ciupit de coarde, te vibrând melodic.
Nu mai am glas, "in sine die" ajun,
În plâns mă îngân, în cântu-ţi... melancolic.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freatica iubire

De plânsetul ne curge în lacrimi suferinţă
Şi dor e-o stoarcere de minte pân' la cord,
Iubirea-i, peste orice înţeles, sublim acord
C-un sine, amarnic dăruind orice putinţă.

Dacă răbdarea dăruirii n-are margini,
Fără s-aştepte schimb, sau plata înapoi,
Iubire e peste benevolul la nevoi,
Căci daru-i este fluviu, un roman scris zilnic pagini.

Dacă Pământ ni se dă tot, cu tot ce are,
Fără a ne cere să-i semnăm loialitate,
E că profund e amorezat de toţi, de toate...
Ne învaţă eternele-i, iubirile stelare.

M-aş vrea o coală, scrisă în cartea de citire,
Unde mă rog la mine însumi şi ai mei,
Să fim ca doii, îngemănaţi în picur... ce-i
Pământ şi-o Apă, într-o freatică iubire.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia nebunilor

Pluteşte,
Iar prin vele nebunii se ascund
De ochi ce-n veşnicie aruncă raze reci
Din arcuri zămislite
În haosul profund
Prin îndoirea-n jarul
A mii şi mii de veci.

Atârnă
De-o frânghie, c-un rictus fericit,
Eroul din Ithaca ce s-ar fi vrut ‘napoi
La buna Penenelopă,
Dar pieptu-i dezvelit
Arată ascuţimea
Suveicii de război.

Nebunii
De prin valuri, mai strigă-n cer, la sfinţi,
Că-s bonaparţi şi hitleri, adami, vestiţii regi,
Vlăstarii-acelor îngeri

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet adormit...

Vei intelege,
Dar va fi in acel tarziu al vietii
Cand, nu va mai folosi nimanui.
Sau nu vei intelege nicicand.

Pui stavila gandurilor,
Sa nu-ti patrunda in minte.
Pazesti cu strasnicie a mintii usa,
Ca sufletul sa-ti doarma dulce somn.

Ti-e frica de poveri,
Dar fara ele, ce sens mai are viata?
In spatele luminii plutesti in intuneric
Si lumii intorci spatele, tacut.

In jurul sufletului tau e un zid,
Mai urias ca zidul chinezesc,
Nici o fiinta sa nu poata patrunde
Sa nu-ti tulbure dulcele somn.

poezie de Iulia Comaniciu (decembrie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am trădat şi n-oi trăda iubirea

Nu am trădat şi n-oi trăda iubirea,
Nu am umblat şi n-oi umbla aiurea,
La pieptul tău, rămân. Eşti fericirea!

Prin ochii tăi privesc stelele-n zori,
Sorb al poeziilor dulceţuri şi fiori,
Oricât de-ntunecat ar fi cerul cu nori.

În cruda primăvară eşti florilegiul meu,
Eşti aripă de înger, eşti un semizeu,
Torsul de femeie ţi-l mângâi mereu.

Şlefuim steluţe, punem cuvinte-n flori,
Iubindu-ne profund suntem nemuritori,
Vopsim nemărginirea cu proaspete culori.

Păşim spre Creatorul în momente crude,
În inimă viaţa prinde limpezi unde,
În clepsidra vremii sporim clipe profunde.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!