cand te afli cu capul in nori

Iata cum

aşa mi-au ieşit toate ispitele-n cale
noaptea
adâncite amarnice
creaturile astea murmură paşi
la noi în parterul sărac în vorbe

otrăvurile petrec aşternutul cu zorii zilei
închis

nu-ţi mai pune capul în poala mea
nu te mai stafidi sperând că şoaptele mestecă
nuştiuce înţelesuri
că totul e simplu când se verifică
vântul
să nu-ţi intre prea mult
în suflet

apoi

chiar îmi place cum te uiţi la mine

[...] Citeşte tot

poezie de Roxana Adina Stroilescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de zi

Cand dimineata- i aproape,
Alerg cu pasi repezi, s-ajung
Ale zorilor zbateri.
Lumina pluteste in zare
Si nori fumurii o ating,
Racoare-i a ierbii alint,
Picaturi de roua m-ating.
Pasi imi umezesc privirea.
Lacrimi pe fire de iarba,
Lacrimi pe ochii, ce se-nchid se deschid,
Culoarea privirilor noastre–n valuri
O vad, o alint.
Si zori de zi se ivesc,
Pe tine in brate te am,
Iubirii tale-i multumesc,
Si dragoste-i tot ce am.

poezie de Mădălin Vasile Costache
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelegrin prin raiul poeziei

descătuşez cu versul potenţialul meu
poezia mă poartă prin lumea întreagă
îmi transferă fericire şi când îmi e greu
să pot striga tare - viaţa îmi e dragă.

las urme pe zăpadă pe diverse alei
avântul mă poartă spre Univers semantic
pe strada speranţei plină cu polei
mă reazem de Cuvânt când cad să mă ridic,

mai sus de nori ca şoimii temerari.
stele din Ursa Mare îmi dau un mesaj
să strâng strălucire în globii oculari
să iubesc să n-am teamă să am curaj.

imortalizez în versuri timpii mei solari
pelegrin prin lumea plină de miraj.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie, zona roşie!

Opriţi-vă nori ai întunecatului orizont
chinuitoare eforturi ale vântului de nord
în bătăile de plumb ce umplu fără acont
viclenele tăceri ale tristelor momente-n dezacord!
Tăceţi ecouri ale gemetelor de aripi în zbor
ce fug în poftele clopotelor sub mistica debarcare,
între ceaţa de tămâie şi foşnetul mâhnitelor aparţii pe cale!
Tăceţi la trecerea trenurilor de condoleanţe
pe şinele de alabastru ce trezesc şi încrucişează
priviri înecate de neânţelegeri, deja obosite, intrate-n anafază,
ca fructele coapte spânzurate în ciocul porumbeilor.
Tăceţi voi cei vii, îndepărtaţi imuni spectatori
dar amintiţi-vă, morţii de la telejurnale
nu vin de pe alte planete, zburători!
Opriţi-vă nori, tăceţi ecouri ale gemetelor de aripi în zbor!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

=ochii unor bărbaţi, de câţiva km, fără picioare, scot limba bifurcată, strâng, năpârlesc.
tu devii un măr plantat, roditor, interzis, din care muşcă sexologii.

=ce se întâmplă când citeşti 3 cărţi simultan?
treci prin sfârşitul, mijlocul şi începutul celei de-a 4.

=cu limba închisă între pătreţele de ciocolată ridici cacaoria starurilor.

=ziua când crucile înmulţite îşi vor exterioriza pacea.

=orice chip are personalitate multiplă. sărbătoreşte-te singur în zăpada ca un tort.

=îţi folosesţi tristeţea ca un voal sau ca un mecanism de apărare psihologică.

=ai capul în jos.
picioarele sunt indicatoarele unui ceas cordat sculptat în perete.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

O primăvară caldă şi curată

Un zâmbet larg îţi animă faţa,
Şi ochii vii îţi strălucesc,
E o plăcere să privesc,
Cum fericirea pe chip îţi zugrăvesc.

Eu o menire am în astă lume,
Să fac cumva ca sufletul tău mare,
Să crească pân' la nori, chiar şi mai bine,
Ca toţi să ştie de iubirea mea.

Iar tu mlădiţa mea gingaşă,
Să înfloreşti precum cireşii,
În primăvara caldă şi curată,
Ca sufletul tău nobil şi frumos.

Şi voi veghea ca-n viaţa ta,
De nori să nu ai parte,
Iar ei cumva de vor să vină,
Îi voi zdrobi bucată cu bucată.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Dolores Balaj (martie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi o să plângi când sunt căzut? [And wilt thou weep when I am low?]

Şi o să plângi când sunt căzut?
O, scumpă doamnă! spune drept:
Dar nu vorbi de te-a durut –
Nu vreau să-ţi fac o rană-n piept.

Inima-i tristă, nu mai sper,
Am sânge rece şi sunt frânt;
Şi numai tu când o să pier
Vei suspina lângă mormânt.

Dar parc-o rază de senin
Prin nori de chin a licărit;
Şi scurtă vreme îmi revin,
Căci pentru mine-ai suferit.

Domniţă! Plânsul tău duios
E pentru omul disperat;
Şi dublu e de preţios
Pentru-acei ochi care-au secat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio, dulcea mea durere
Ce-atât de mult m-ai chinuit.
Te las, că nu mai am putere
Să te urmez pân-la sfârşit.

Tu eşti sfioasă şi curată
Ca floarea albă de pe stânci,
Dar ai făptura vinovată,
Cu ochii negri şi adânci.

Şi nu-nţelegi că eu sunt bietul
Nebun culegător de flori
Ce mă ridic încet cu-ncetul
Până la stâncile din nori.

Dar forma ta înşelătoare
Ia calea timpului apus,
Şi când ajung până la floare,
Ea se ridică tot mai sus.

poezie celebră de Duiliu Zamfirescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-ntrista

Nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut,
Totul trece ca o tramba de nori,
Vine vantul si o destrama,
Vantul care scutura flori.

Nu te-ntrista ca nimic nu se-ntoarce,
Raurile curg toate spre mare.
Oricat ai merge de repede,
Nu poti s-ajungi pana la zare.

Unii caini latra doar, altii musca,
Bivolii sunt negri si-mpung.
Pa pajistea tanara, iezii
Sa-mbatraneasca n-ajung.

Lasa steaua sa cada chiar
Daca nu e de foc ci de gheata.
Poate venim din lumine ori poate
Din ceata venim si mergem in ceata.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port sângele

ca o sevă complicată în mine
umblă cuvintele libere de poezii
scot capul din vene la vederea
formulelor empirice care-mi scapă
este descumpănit când trece
prin inima putrezită de dragoste

ar putea umple câteva damigene
de un roşu întârziat o secundă
prin tomurile cu obsesii mărunte

sau ar fi bun pentru transfuzii
între spaţiu şi timp aşteptând
un sânge resemnat în propriul nimb

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!