Vis

Şi cu acel smerit surâs,
Cu acea blândă faţă,
Să faci din viaţa mea un vis,
Din visul meu o viaţă.

catren de Mihai Eminescu
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e generoasă
în arghezian vis,
zicând "Carte frumoasă,
cinste cui te-a scris!"
(Maria Filipoiu: citat-catren/ despre cărţi)

catren de Maria Filipoiu (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieţii - II

În împletiri de întuneric
Cuvintele plâng sub cicatrici;
Lacrimi fără de contur sferic;
Tu, Viaţă, să nu-mi fugi de-aici!

Arogante-s tăcerile-n vechi blazoane;
Ocnaşi la iluzii toţi mai sperăm până
Lacrimi de sfinţi curg tainic din icoane
Şie, Viaţă, noi îţi suntem vai, la pândă?!

Coborâm din trufii în false elongaţii
Pătrunşi de efemer şi de abis;
Ne dă nemărginirea noi, noi senzaţii,
Dar Viaţa nu primeşte vis după vis?!

Cuvinte însângerate vor să ne devore;
Atâtea legi, decrete, stări de urgenţă...
Cu Dumnezeu nu ne mai vor în agore
O, Viaţa mea, fii miezu-mi de prezenţă!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trimite-mi o toamnă altfel,
să fie ca un poem de vis
şi fă-mă o pasăre albă,
nu voi zbura, îti promit,
chiar dacă cerul îmi va fi deschis...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbucium copilăresc

Îmi bate la fereastră gândul,
E plin de romantism şi jale,
În pat îmi zace negru trupul,
Iar ochii-mi sunt pierduţi pe cale.

Îmi tremură cu dor amorul
Şi se ridică în picioare,
Cade în gol şi viitorul
Şi cad şi oasele murdare.

Mă strânge gulerul albastru,
Fug ochii obosiţi de clipe,
Pe cer mai arde vechiul astru,
Şi degetele moi pe clape.

O melodie ce mă-ngână
Răsună-n geam şi geamul cântă,
Adorm, şi-n vis cu-aceeaşi strună
Mă-mbrac în rochie de nuntă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te cer...

De ce te-aş iubi, de ce te-aş iubi,
de ce-aş suferi, de ce-aş suferi,
în mileniul în care secunda e vis
iar boala dorinţei e de nedescris?

De ce-aş mângâia din priviri, faţa ta,
când mâna nu pot să-mi întind către ea,
când clovni de rând nu mă lasă s-ating
omul drag, nici la piept să mi-l strâng?

De ce ţi-aş ieşi în cale mereu
cu ochii-nlăcrimaţi, cu sufletul greu,
de ce agonia mi-aş perpetua
când nicio chemare nu e-n mâna ta...

Ştiu că ai suflet bun şi poarta deschisă,
nu-ţi pun întrebări dar oftezi mereu
după iubirea stelară, promisă
şi implorată lui Dumnezeu!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din scorbura unui copac
îmi fac
visul mai uşor
nu ştiu cât va dura
hrana unui vis adânc

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zălog

Şi îmi era, în vis, ca o poveste
în care eu, cu ea şi-un inorog,
abandonasem căile celeste
pentr-o iubire dată ca zălog.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rod incandescent iubirii pure
Floarea roşie săruturi să-ndure
Cuprins de dor, de vis şi iertare
Credinţă vie, răbdare cu răbdare!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Spre veşnicia fără de hotar
E-un drum tăcut, istovitor, amar...
sunt timpuri gri, sunt lacrimi, e durere
Hotar de vers, poeme austere...

Îngeri în negru, să ne-nalţe, vin...
Parcă am şi uitat să suferim.
E lumea doar un petec de hârtie.
Stingheri plecăm... Aşa a fost să fie!

Miroase ceru-a smirnă şi a toamnă...
Îngână, goi, copaci, un imn... Alarmă!
Copacul vieţii istovit se-apleacă.
Maiieri se înălţa spre ceruri parcă.

A milă-şi plâng copacul (azi - o umbră)
Şi alţi copaci în urmă-i se surupă
În vidul dintre două veşnicii...
Alt drum copacul vieţii-şi va croi.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!