E�ti ca un trandafir

Epitaf pentru o doamnă drăguţă

Orele i-au fost firişoare-aurite de nisip
Desfăşurate-n franjuri, în vârtejuri şi-n inele;
Alunecându-i calde, anotimp după anotimp,
Din mâini; înfipte-n zidurile unor mici castele.

Zi strălucitoare peste zi strălucitoare
Rostogolite-n debandada unui curcubeu,
Pentru că ea le-a catapultat, nerăbdătoare,
Pe toate-n rigola actului extemporaneu.

Lăsaţi-i o floare pe mormânt şi vedeţi-vă de drum,
Scutiţi-o de-a milei voastre greutate;
Ea e fericită, fiindcă ştie-acum
Că ţărâna ei este frumoasă peste poate.

Puneţi-i pe mormânt un tânăr trandafir
Şi lăsaţi-o-n pace, scutită de-a milei solidaritate;
Ea e fericită, fiindcă ştie-acum în cimitir
Că ţărâna ei este frumoasă peste poate.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a pleca, se opri lângă un trandafir frumos pe care-l pusesem într-un pahar cu apă cu intenţia de a i-l dărui, gest pe care acum eram prea întors pe dos ca să-l mai fac. Rosti tare şi limpede un cuvânt necunoscut mie, care aducea foarte mult cu Wardaa sau cam aşa ceva. "N-ar trebui să dăruieşti niciodată trandafiri", spuse. "Ei sunt taina trupului: trupurile se ofilesc precum trandafirii. Planetele sunt înveşmântate în trandafiri. Senzualitate şi efemer, asta simbolizează ei. Eram prea surprins ca să-i mai răspund, iar în clipa următoare pierise (acum îmi vine în minte că avea o foarte puternică aversiune faţă de muzică; mă întreb dacă făcea vreo legătură între trandafiri şi muzică).

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina lunii

Luna-i tristă, rece, lipsită de sânge, mânjită cu iod.
Luna nouă – profilul palid al unui cap de mort;
În pofida frumuseţii perlelor arăbeşti, strălucitoare,
Bobocul florii de trandafir e mai frumos, socot.

Într-un colţ de lume, eu, ţărână însufleţită, muritoare,
Ador această lună palidă, ador acest chip de mort!
Şi pe-altarul nopţii, incendiată de flăcări, o floare
Beată de parfumuri stranii, inima mea – o resemnare mare.

Cunosc bine buzele uscate de blesteme şi de vin
Sărutând, după dezmăţ, urma lunii cu miros de pelin.
Smintit cel care moare-mbrăţişându-i imaginea în lacuri...

Fiindcă ea-i lumina inocenţei, fiindcă preschimbă-n podoabe
Tot ce-atinge raza ei magică, iar lucrurile devin albe...
Se-albesc şi cele mai negre suflete, şi uită-o clipă de necazuri.

poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chanel No 5, celebrul parfum pentru femei, cel mai vândut parfum din lume, poate fi numit parfumul parfumurilor, regele parfumurilor, parfumul feminităţii, parfumul tuturor ocaziilor, parfumul tuturor timpurilor, parfumul etern, simbolul feminităţii. A fost creat de Ernest Beaux (fostul parfumier al ţarilor Rusiei) pentru casa de modă Chanel, care l-a lansat în 1921, şi conţinea 80 de ingrediente. Chanel No 5 conţinea, între altele, următoarele arome: pentru notele de vârf: o aldehidă, neroli, lămâie, bergamotă; pentru notele intermediare: ylang-ylang, trandafir de mai, iasomie, iris, lăcrămioară; pentru notele de bază (de fond): vetiver, santal, mosc (substanţă naturală secretată de masculul de mosc, Moschus moschiferus), vanilie, civetonă (extract din rahat de civetă), cedru.

Gheorghe BUDOI în Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (6 iulie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna din mansardă

în morminte din cărămizi suprapuse şi liniştea e zgomot
îngrămădiţi să trăiască în singurătate
în marile oraşe orgolioase şi colosale
printre ceţuri
cei care trec văd ziduri înalte şi goale
ici colo se mai iveşte câte-o insulă de-nţelepciune
trecătorul n-o vede la fereastra unei celule

pe o masă cât jumătate de cameră
o floare bastardă
se ridică dintr-o amforă verde
această realitate n-ar putea fi înlocuită
de o imitaţie oricât de genială
fantezia pură de aici n-a ajuns să fie izgonită
un trandafir îşi lasă căzută o petală
purificat şi mântuit
de luna oprită în mansardă

de la înălţime locuitorul ar vrea să strige
priviţi repede această formă va intra în nor şi se va stinge

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate pânzele...

Te-am aşteptat în colţ, la florărie, te-am aşteptat pe gard, la cimitir, te-am aşteptat cu teamă, cu furie, cu zâmbete şi-un fir de trandafir.
Te-am aşteptat la prânz, la ceai, la cină, te-am aşteptat la mall, la mic dejun, te-am aşteptat o zi, un an-lumină, te-am aşteptat de Paşte, de Crăciun.
Te-am aşteptat în gară la Sinaia, te-am aşteptat la Pontul Euxin, te-am aşteptat, cu toată hărmălaia, în linişte, la un pahar de vin.
Te-am aşteptat pe muntele Găina, la Sighişoara şi în Retezat, te-am aşteptat când înverzea pădurea, când crengile de frunze au uitat.
Te-am aşteptat prin peşteri şi prin vreme, te-am aşteptat la ţărm de îndoieli, te-am aşteptat cu toamna-n crizanteme, te-am aşteptat cu iarna-n fulguieli.
Te-am aşteptat din vară-n primăvară, din vârf de nas până la orizont, te-am aşteptat ca raftul din cămară, ca indecisul, preţul cu discont.
Te-am aşteptat cu toată aşteptarea pe care-am fost setat să o accept, dar ai ales să nu trăieşti, speranţă, şi nu mai are sens să te aştept.

poezie de Eduard Lupascu (6 aprilie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de lumină

am învăţat şă îmbrăţişez cuvântul
când am zburat din palma Ta
în zbor de aripi peste zare
am învăţat să modelez cuvinte în lumina
primită într-o zi senină
născut din odiseea unui gând
crescut pe ţărmuri de mare
mângâiat de alge, scoici şi valuri adânci
la margine de timp, la capăt de veac
sunt candelabrul ce poartă lumina în cuvânt
prin văile sufletului în licăriri de zări aprinse
îngropasem seminţele lumii în cerul gândului
înfloresc acum maci roşii pe pajişti de dor
şi în întunericul cetăţii mă înţepam în spini
ce roşul era sângele ce curgea în pahare
în zori m-am ridicat
ţineam în palmă un trandafir deschis
despletit de taine îmbrăţişa surâzător universul
mă scurg pe treptele gândului
îmbrăcat în raze de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile

Mândru şi înalt, roşul trandafir
Aşteaptă în grădina, azi, un musafir.

Galbenă e floarea care se roteşte
mereu după soare şi spre el priveşte.

Ştiu că portocala e... portocalie.
E cam rotunjoară.
... Astăzi, poartă ie.

Albastră e floare de "nu mă uita".
Tu, în poieniţă, te întâlneşti cu ea.

Verde pădurea, mă farmecă vara.
Plec pe drum de munte.
Îmi iau şi chitara.

Vişina e vişinie.
Vara, fac compot din ea şi îmi aduce bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Iulia Giuşcă din URSUL DE PLUŞ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov-Giuşcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis...

Te văd în vis când noaptea se închină
Pe aleia păzită de un rondou de trandafir,
Te înveleai cu vântul, aducând lumină,
Păşind ca o icoană, petală cu petală, resfirate-n şir.

Visele te asteaptă, ele trag cortina,
Prafuri de magie îmi presari pe gene,
Pe un colţ de vis îmi săruţi retina
Când se plimbă luna şi soarele doar geme.

Cu zâmbetul divin aşezat pe buze
Apari ca o nălucă născută într – o poveste,
Tu, aduci pe braţe iubirea să boteze,
Lăsand nefericiţi, invidioşii, să proteste.

Mi-am pus în cufăr visul, lângă celelalte,
Mai scriind o filă în cartea mea de vise,
Aşteptându -te cu genele lipite
Să-mi fi o călăuza spre porţile deschise.

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a-ntâmplat să te găsesc...

mi s-a-ntâmplat să te găsesc, să te zăresc trecând,
de-atunci pe loc eu te-am iubit şi te iubesc profund,
ai răsărit în ochii mei, un trandafir plăpând,
cu ochii umezi de idei şi ei m-au răscolit

mi s-a-ntâmplat să îţi zăresc, o poză undeva,
imaginea cu flori de câmp şi tu o floare stea,
petale roşii te îmbracă şi albul pur, pe corp,
puţin îţi lasă să se vadă, forma de corp ce-i copt

mi s-a-ntâmplat să te iubesc, să numai dorm deloc,
să ies mereu pe drumul care, te-opreşti din loc în loc,
să te urmez dar de departe cu paşii mărunţiţi,
să îţi privesc făptura dragă cu ochii pironiţi

mi s-a-ntâmplat şi ce să fac, să te alung nu pot,
îmi bate inima să spargă pieptul bătrân de mort
şi mintea mi-a rămas blocată cu gândul tot te chem,
să-mi potoleşti dragostea oarbă ce parcă-i un blestem

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!